Fiducia si administrarea bunurilor altuia

    Monografia Fiducia și administrarea bunurilor altuia, reluând și dezvoltând unele studii și articole ale autorului pe aceste teme, nu își propune o analiză exhaustivă și completă a celor două instituții, ci, mai curând, având în vedere specificul și formatul colecției în care apare, se dorește a fi doar o introducere în studiul acestora și un instrument util pentru cei care – doctrinari sau practicieni ai dreptului – doresc să aprofundeze instituția fiduciei și/sau pe cea a administrării bunurilor altuia.     Inițiativa introducerii fiduciei și a administrării bunurilor altuia în dreptul civil roman este lăudabilă, dat fiind faptul că ele s-au conturat și afirmat că instituții de drept dinamice și foarte utile în dreptul contemporan, găsindu-și locul în cele mai moderne reglementări. Din păcate, distanța dintre intenția legiuitorului român, lăudabilă, și rezultatul concret obținut prin textele adoptate este prea mare și transformă reglementarea românească într-una greu și rar aplicabilă, spre deosebire de reglementările care au inspirat-o.     Analiza fiecăreia dintre instituțiile examinate este făcută distinct, prezentând specificul și individualitatea acestora, dar semnalându-se, de fiecare dată când este cazul, legăturile dintre ele, întrepătrunderea reglementării și influența reciprocă, aspecte ce vin să justifice, de altfel, abordarea ambelor instituții în prezența lucrare.     Monografia nu scapă din vedere nici normele de drept internațional privat privind fiducia, evidențiind, pe de o parte, sursa de inspirație pentru textul de lege din Codul civil român, Convenția de la Haga privind legea aplicabilă trust-ului și recunoașterii acestuia din 1 iulie 1985, și, pe de altă parte, experiența altor sisteme de drept la întâlnirea cu trust-ul.     Având în vedere că instanțele române nu au avut încă oportunitatea să creeze jurisprudența internă cu privire la cele două instituții, o resursă valoroasă o reprezintă jurisprudență din sistemul de drept francez și din cel canadian (Quebec), care a fost selectată, tradusă în limba română și redată la finalul monografiei.     Tot la finalul monografiei sunt prezentate mai multe exemple, din practica notarială și avocațială, de contracte de fiducie sau care conțin și clauze fiduciare, care, deși nu sunt ,,contracte model” sau ,,contracte tip” (ar fi și greu de alcătuit așa ceva având în vedere diversitatea de nebănuit pe care o pot îmbrăca asemenea contracte), pot sluji ca punct de plecare pentru cei interesați în redactarea sau studierea unor asemenea acte juridice.