Filosofia ascetica potrivit Sfintei Scripturi si Sfintilor Parinti

Filosofia ascetică potrivit Sfintei Scripturi și Sfinților Părinți Traducere din limba greacă:dr. Caroline Raluca Ghețu Înfrânarea și adevărul sunt începutul vieții lucrătoare, neprihănirea și smerita cugetare sunt mijlocul ei, iar pacea gândurilor și sfințirea trupului sunt capătul ei. Smerita cugetare supremă este condiția primirii înștiințării duhovnicești de la Dumnezeu. Răbdarea durerilor nedorite, viața ascetică și neosândirea aproapelui dau naștere cugetării smerite, care trebuie să țină pasul cu blândețea, cu simplitatea și cu înfrânarea. Smerita cugetare și osteneală pot stavili tristețea celui pizmaș. Smerita cugetare este blândețe și nu chin trupesc. Cugeta smerit cel ce se smerește cu voia lui, nu acela pe care nevoia îl obligă să fie smerit. Adevărata cugetare smerită e dăruită de Dumnezeu celor care o caută cu multe nevoințe, cu lacrimi și cu rugăciune neîncetată. Ea este infinit mai puternică decât smerenia ce îl însoțește pe cel căzut din virtute. E imposibil să cugete smerit cel ce păcătuiește cu voia sa. Smerită cugetare nu este sen-timentul vinovăției și păcătoșeniei celui păcătos. Cugeta smerit – cu harul lui Dumnezeu – cel cu adevărat virtuos, când nu se consideră important și recunoaște mărimea compătimirii lui Dumnezeu. Cei ce s-au învrednicit a dobândi darul smeritei cugetări cerești sunt într-adevăr desăvârșiți, neinfluențați de păcat.