Fiul criminalilor

Închipuie-ți o clipă că ți-ai petrecut cea mai mare parte a copilăriei abuzat de propria mamă și închis într-un subsol, un subsol al unei case în care au fost torturați și uciși oameni, inclusiv surorile tale. Odată scăpat din calvar, pe ce drum ai apuca-o? Ai mai putea avea încredere în oameni? Ai rămâne o victimă sau ai deveni tu însuți agresor? Pentru el nu e o simplă închipuire, e crudă realitate. Bun venit în lumea lui, în lumea fiului criminalilor! Fragment din cartea "Fiul criminalilor" de Oana-Diana Mokesch: "Membri NT erau strânși, ca de obicei, în curte: băutură, droguri, glume deocheate și o veselie aparentă. În realitate, tensiunea plutea în aer. Se pregăteau de o încăierare cu rivalii lor, fuseseră atacați și doreau să le ofere acestora o replică dură, parțial pentru a se răzbuna, parțial pentru a-și consolida statutul și a-și proteja teritoriul. Se înțelege că Ikki se află între ei, așezat pe niște trepte de beton, se gândea cum anume să abordeze problema, bineînțeles că el urma să conducă expediția. Dintr-odată, zări ceva ce-i tăie răsuflarea, era atât de pierdut în spațiu încât a scăpat din mână sticla de bere, stropindu-i pe cei din jur. Nu a simțit sticla alunecându-i, nu a auzit-o spărgându-se și nici protestele celor udați de conținutul acesteia. Ce văzuse el? O brunetă înaltă, cu proporții halucinante, curbe pline și talie de viespe, se apropia grațioasă de grupul NT-ului. Pielea ei părea atât de catifelată și atât de palidă de parcă nu ar fi fost niciodată mângâiată de razele soarelui. Fata purta o rochiță simplă, neagră, eleganță și mulată de la nivelul gâtului până sub nivelul posteriorului, de unde plecă un rând de volane dantelate, tot negre. Ținută îi scotea în evidență formele voluptoase la fiecare pas. Părul lung și ondulat îi flutură leneș în vânt. Ikki era pietrificat de apariția ei și impresia s-a extins treptat și asupra celorlalți. Tânărul lider era intrigat, se întreba cine putea fi: profă nouă? nu, prea tânără, eleva? nu, prea stilată, polițist sub acoperire? nu, atrage prea multă atenție asupra sa, nouă cumpărătoare? poate, cine știe... Frumoasa necunoscută era Hana, care se apropia hotărâtă, fără să ezite, de infama grupare ce își ducea zilele în afara legii, formată din nume celebre în lumea interlopă. Funcționa pe bază de adrenalină, nu mai simțea nici urmă de slăbiciune fizică, specifică afecțiunii sale. Hana nu știa foarte bine cum arată Ikki din pozele detectivului, niciuna nu avea fața lui în prim – plan și faptul că el avea pe cap o șapcă ce îi umbrea chipul, nu o ajută deloc. Nu a pierdut însă vremea cu astfel de detalii și întrebă scurt, pe un ton autoritar. - Ikki? Băiatul fu surprins să își audă numele și chiar își simțea inima că îi bate mai repede, dar nu s-a trădat în niciun fel în fața celor prezenți sau a frumoasei ce îi rostise numele și i-a răspuns sigur pe el, în stilul arogant care îl caracteriza: - La dispoziția ta! Și tu ești? - Din clipa asta, cel mai mare dușman al tău!"