Flash-uri din întâmplări curgătoare. Jurnalul unui terapeut anonim. Poezie terapeutică 2000-2001
Dragostea, acest sentiment misterios care, de la începutul veacurilor, sfâșie în milioane de particule rațiunea și călătorește prin ființe ca un rollercoaster… Scriitorii i-au dedicat cuvintele lor sângerânde, pictorii – culorile răpitoare, iar muzicienii i-au adus drept omagiu sunete parfumate. Poezia, poate cea mai specială și declarativă formă de expresie a sentimentelor sădite iremediabil în trupul omului, este abordarea Iolandei Mitrofan într-o profundă autoinvestigație a universului interior. Animată de iubirea pentru vibrația vieții, autoarea imprimă versurilor simboluri pentru care are o afinitate specială, eul poetic dezvăluindu-se treptat, pe măsură ce introspecția se adâncește. Versurile semnate de Iolanda Mitrofan (Îndară) se află la granița dintre sensibilitate și un soi de nostalgie asumată la care ai acces abia după ce ai dezlegat măcar câteva taine ale vieții. Sensibilitatea accentuată nu obstrucționează însă atenția, acea stare de trezie analitică, caracteristică mai ales celor care au în grijă studiul minții și al comportamentului uman. Volumul de față, cel de-al cincilea publicat de autoare, răsfăță cititorul prin imagini poetice tulburătoare: „firul de argint care te înconjoară”, „îi scriu poeme șchioape lui Dumnezeu pe un petec de inima”, „umbra ta alungită – fluviu în căutarea oceanului sau rănile mele se deschid că nuferii”. Un fin instinct pentru metafora transformă cuvintele într-un spectacol filosofic efervescent oferit celor dispuși să-l găzduiască în scena minții lor. - Violeta Pavelescu
