Floarea de foc

Mișcându-se pe o gamă întreagă de situații dintre cele mai felurite, ca însă și viața, de la faptul divers, umor, emoții, destăinuiri intime până la sudori reci, cutremurul total și groaza îngropării de viu adevărate, rar am simțit carte mai tulburătoare, mai adânc omenească, mai răscolitoare, ca Floarea de Foc... Tot timpul lecturii am avut senzația că mă găsesc în prezența unui înțelept de o calitate excepțională, un adevărat cavaler al spiritului și al credinței, comunicând din dragoste, oamenilor din vremea lui, un tonifiant, fecund și cuprinzător mesaj de încredere în viață, în Dumnezeu și în oameni. Înțelepciunea lui nu importă cum o numim, dar e o înțelepciune pe limbă și pentru sensibilitatea omului de astăzi, cu rigoarea, cu acoperirea și cu setea de precizie a omului de știință, cu arta și elevația scriitorului, cu certitudinea și dinamismul cavalerului credinței. Cunoscând bine de la cine emană, găsesc mai exact poate să o numesc mesajul unui umanist creștin de astăzi. Și dacă ar fi să-l înscriu undeva, n-aș ezita o clipă să-l așez printre scriitorii din aceea și familie: L. Bloy, E. Hello, A. Carrel, A. de Saint-Exupery, T. de Chardin chiar, firește, fiecare cu specificul său și păstrând proporțiile... Prin raiul redeschis din inima oamenilor circulă deci, din nou ca odinioară, dinamismul Viului Dumnezeu și ne solicită spre o conștiință nouă de om: o conștiință nobilă, de înfricoșătoare răspunderi, grandioasă, fecundă, realistă, de om însumat în Totalitate. - Părintele Benedict Ghius