• Premio El Ojo Crítico 2025
• Premio Cálamo - Cartea Anului
Vei plânge, vei spera, vei vrea să afli ce se ascunde printre flori. Dacă romanele ar putea emana un parfum, această carte ar mirosi a flori proaspete, a vin, a lemn și a cine târzii. A iubire, a dor, a teamă și a lucruri nespuse. A o viață care pare să înflorească exact când începe să nu-ți mai aparțină. O poveste delicată și neliniștitoare, cu flori la vedere și lucruri nerostite crescând în tăcere, dincolo de petale.
Unele flori au parfum dulce și rădăcini amare. La câteva luni după moartea tatălui ei, Marina îl cunoaște pe Jaime, un bărbat cu douăzeci de ani mai în vârstă, fermecător, sofisticat și atent. El îi oferă exact ceea ce pare să-i lipsească: siguranță, stabilitate și sentimentul că, în sfârșit, cineva are grijă de ea. În scurt timp, viața Marinei se schimbă complet. Lasă în urmă apartamentul împărțit cu cea mai bună prietenă, concertele, nopțile petrecute în oraș și libertatea haotică a celor douăzeci și ceva de ani pentru apartamentul elegant al lui Jaime, cine la restaurante exclusiviste și o viață adultă care, privită din afară, pare perfectă. Numai că, pe măsură ce intră tot mai adânc în lumea lui, Marina începe să se îndepărteze de propria ei viață. De prieteni. De alegerile ei. De lucrurile care o făceau să fie ea. Cu o voce delicată și dureros de lucidă, Lucía Solla Sobral spune povestea unei tinere care trebuie să învețe cât de ușor putem confunda controlul cu grija, posesivitatea cu iubirea și renunțarea la sine cu maturizarea. Un roman tulburător despre iubire și iluziile ei, despre doliu, identitate și prietenia care ne poate ajuta să ne regăsim atunci când aproape am uitat cine suntem.
