Focul viu

Focul viu. Poeme vechi și noi 1975- 2010 Ceea ce-l individualizează pe Hirsch în poezia americană este echilibrul perfect pe care-l realizează între cotidian și acel ceva total opus - o forță irațională ce i se opune, focul viu care dă titlul antologiei sale de poeme... Cotidianul și iraționalul se îmblânzesc reciproc în aceste poezii excelente, iar rezultatul este o forță extraordinară, cu totul nouă, pe care o dă liricii americane. - Peter Campion, The New York Times Odată cu volumul Măsuri pământești, Edward Hirsch străpunge inelul de foc și intră în stăpânirea Muzei. În chip cu totul straniu, de acum are propria voce; straniu pentru că ai impresia că această voce îi e cunoscută, deși accentele îi sunt neobișnuite, cu totul noi. - Harold Bloom Trebuie să fii un poet curajos ca să te avânți în genuni, pe urmele lui Homer, Vergiliu, Dante și Milton. Versurile lui Hirsch sunt pline de compasiune, de venerație, dar și, câteodată, de o cruzime eliberatoare. - Dana Goodyear, Los Angeles Times Book Review Fragment din cartea "Focul viu" de Edward Hirsch "Nesiguranța   Nu ne-am dat seama dacă era un foc pe dealuri Sau dacă dealurile însele luaseră foc, fumegând și totuși Incandescente, prea îndepărtate pentru a fi înțelese. Și-n tot timpul acesta noi călătoream spre Ceva arzând vag în depărtare - O umbră la orizont, linia unei falii - Un vârf albastru și înnorat ce nu părea nicicum Să se-ndepărteze sau să se apropie pe măsură ce ne-apropiam. Și asta-i tot ce știam despre el Pe când stăteam la fereastră în lumina evanescentă Sau când ne atingeam și ne îndepărtăm unul de celălalt Pentru a ne întoarce la cărțile noastre. Dar rămânea Chiar și așa, precum gândul la un cărbune stingându-se În partea din stânga-sus a piepturilor noastre, O destinație ce o purtăm în lăuntrul nostru. Și mai erau aceia - erau ei oare cei norocoși? - Care nu-și dădeau seama că se îndreaptă repede spre el. Iar văpaia-i aștepta și pe ei."