Bărbatul cunoscut sub numele de Cheradenine Zakalwe era unul dintre cei mai buni agenți ai Culturii, capabil să schimbe până și destinul unei planete prin intrigi, trucuri sau, atunci când misiunea o cerea, prin violență. Femeia cunoscută ca Diziet Șma a fost prima care i-a recunoscut potențialul și l-a ridicat din obscuritate la traiul de invidiat de care se bucură acum. Dar nici măcar ea nu îl cunoștea atât de bine pe cât credea.Drona numită Skaffen-Amtiskaw îi știa pe amândoi. Cândva, a salvat viața femeii, ucigându-i pe atacatorii ei într-un mod brutal. Despre bărbat a crezut întotdeauna că este o cauză pierdută. Dar nici măcar mașinile ei nu pot vedea ororile din trecutul lui. Fragment din roman: "Fața aceasta reprezenta tot ce era important în acele momente, acolo; abia trecută de vârsta copilăriei, era prizonieră în mărețul castel din piatră, alături de restul cremei sau jegului (totul depindea de felul în care priveai lucrurile), pentru a trăi sau a muri, în funcție de cât de bune îi sunt recomandările și de cât de capabili sunt acești saltimbanci să-i respecte sfaturile. S-a uitat la chipul iluminat de flăcări al fetei și a simțit ceva mai mult decât o dorință vagă (pentru că era atrăgătoare) sau decât un sentiment părintesc de a o proteja (pentru că era foarte tânără, iar el, în ciuda aparențelor, era foarte bătrân). Trebuia să numească asta... dar nu știa cum. O înțelegere; o conștientizare a tragediei pe care o reprezenta întregul episod; încălcarea regulii, disoluția puterii și privilegiilor și a întregului sistem complicat, opăsător de la vârf, pe care îl reprezenta acea copilă. Mizeria și țărâna, regele mușcat de purici. Pentru furt — mutilare; pentru gânduri greșite — moartea. O mortalitate enormă a nou-născuților, în vreme ce speranța de viață era minusculă, iar întreaga situație nenorocită stătea înfășurată într-un strat subțire de bogăție și avantaje, menite să păstreze dominația întunecată a celor care aveau cunoștințe față de cei ignoranți (și cel mai grav era patternul; repetiția; variațiile aceleiași teme depravate în atât de multe locuri). Așadar acea fată, numită prințesă. Va muri? Știa sigur că soarta războiului mergea împotriva lor, iar aceeași gramatică simbolică ce îi oferea ei perspectiva puterii dacă lucrurile decurgeau bine, dictau utilitatea, disponibilitatea ei în cazul în care totul se prăbușea. Rangul își cerea tributul, plecăciunea slugarnică sau pumnalul înfipt în spate, în funcție de rezultatul acelei lupte. "
