Fragmente de Apocalipsa, publicată în 1977 și recompensată cu prestigiosul Premiu al Criticii, este o scriere despre procesul scriiturii, un jurnal de creație, o savuroasă parodie a tuturor „ismelor“, care ia în răspăr convențiile literare, fixațiile, prejudecățile autorilor și, deopotrivă, pe cele ale cititorilor de romane. Spre deosebire de alte cărți ce aparțin aceluiași curent, Fragmente de Apocalipsa nu este însă o construcție intelectuală seacă, un joc literar artificios și complicat, menit doar să pună în valoare ingeniozitatea și erudiția scriitorului. Romanul lui Torrente Ballester propune personaje și situații vii, emoționante și seducătoare, o lume tratată, în același timp, cu ironie, umor și o adâncă înțelegere a celor omenești.
Un romancier bătrân inventează un răvășitor personaj feminin, cu care să împartă patul și ideile literare; vikingii invadează capitala Galiciei, în plin secol XX, deghizați în indieni americani; un arhitect medieval, aflat în blocaj de inspirație, călătorește în viitor pentru a-și vedea opera terminată și apoi se întoarce în vremea lui pentru a o începe. Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele stranii și comice ale poveștii spuse de Torrente Ballester într-un discurs învăluitor, care jonglează abil cu mai multe tonalități și paliere stilistice. Gonzalo Torrente Ballester (1910–1999) este unul dintre cei mai interesanți reprezentanți ai tendinței hibride, experimentalo-postmoderne, ce s-a manifestat în romanul spaniol, cu precădere în deceniul al optulea și la începutul deceniului al nouălea ale secolului XX.
