Franta si Principatele Dunarene

Din cuprins: - Franța în Principate, de la 1789 la 1795 (de la Revoluție la Directorat); - Situația Franței în Principate; - Politica Franței în Principate. Istoricul agențiilor de la București și Iași în timpul Directoratului și Consulatului; - Imperiul francez și Principatele; - Un prinț al diplomației: Dimitrie I. Ghika (1875 - 1967) A trecut mai bine de un secol de la apariția ediției franceze a lucrării de față. Volume de documente diplomatice, în primul rând cele rusești, precum și numeroase lucrări, între care cele ale lui Nicolae Iorga și cercetătoarei franceze Germaine Lebel, au îmbogățit considerabil cu date și puncte de vedere noi studiul relațiilor româno-franceze. Lucrarea lui Dimitrie Ghika oferă însă și astăzi o lectură instructivă, atât pentru cunoașterea locului ocupat de Principatele dunărene în politica Parisului, cât și a poziției clasei politice din țara Românească și Moldova față de Franța. Fragment din lucrarea "Franța și Principatele Dunărene" de Dimitrie I. Ghika "În fapt, Napoleon a făcut din Principate unul dintre marile sale mijloace de acțiune politică. Să vedem cum, în timpul Imperiului, Franța și-a exersat eforturile în această direcție. Dificultățile create în jurul agenților diplomatici ai Franței crescuseră de la o zi la alta, mai ales în situația în care Napoleon ar fi fost văzut în conflict cu o nouă și formidabilă coaliție: îndrăzneala inamicilor Franței ar fi crescut neîndoielnic în fața zdrobirii armatelor franceze, deznodământ scontat de toți. Astfel, anunțul victoriei de la Austerlitz sosi ca o lovitură de trăsnet, consternându-i pe partizanii declarați ai Rusiei și schimbând proasta dispoziție a grecilor în surâsuri ipocrite. Domnii Moldovei și Valahiei aveau drept misiune specială să ducă și să reunească la Constantinopol toate știrile venite din Europa; în circumstanțele actuale, ei au făcut eforturi considerabile să ascundă la început evenimentul cât mai multă vreme posibil, apoi să-i diminueze însemnătatea. Ypsilanti, într-o scrisoare adresată marelui vizir și publicată în țară pentru a fi distribuită mulțimii, dădea de înțeles că victoria francezilor nu era decisivă și că dealtfel, împăratul Napoleon, în ranchiuna sa datorată eșecului de odinioară de la Saint Jean d'Acre, era gata să purceadă la împărțirea Imperiului Otoman. În deplin acord cu Moruzi, el a trimis curieri la Divanul din Constantinopol, exprimându-și temerile ca francezii, în marșul lor către Rusia, ar putea profita de vecinătate pentru a invada Principatele. "