Cartea Frati si surori sau iubire si rivalitate - Prof. Marcel Rufo, Christine Schilte PDF

 Când decid să aibă mai mulți copii, aproape toți părinții sunt convinși că vor ști să îi iubească pe toți la fel, fără niciun fel de diferență și fără preferințe. Au certitudinea – dând dovadă de naivitate și în ciuda experiențelor personale – ca între frați și surori armonia este de la sine înțeleasă: sentimentul de apartenență la aceeași familie ar trebui să fie mai presus de micile rivalități cotidiene și uneori pasagere sau a geloziilor fără nicio bază reală. Ori realitatea este departe de a corespunde acestei imagini idilice.  Marcel Rufo, specialist în psihologie pediatrică, își propune astfel nu să descurajeze părinții care vor să aibă mai mulți copii, ci, dimpotrivă, să îi ajute, pregătindu-i pentru dificultățile cu care se pot confrunta. Fără îndoială că interesul autorului pentru pentru această temă a fost motivat de statutul său de copil unic și de experiență de clinician care lucrează cu copii, ceea ce i-a permis să propună o concepție deschisă asupra fraternității, bazată mai întâi de toate pe experiențele împărtășite, nu pe ideea de a avea același sânge.  Cum să-ți găsești locul în familie? Cum se manifestă fascinanta relație dintre gemeni? Cât de dificil este să ai un frate sau o soră cu un handicap? Care sunt toate consecințele statutului de copil adoptat? Care sunt dificultățile pe care le întâmpină o familie recompusă? Iată tot atâtea întrebări la care răspunde autorul într-un eseu ce pune accentul pe forță și bogăția legăturilor fraterne, cu toate riscurile și greutățile aferente. Fragment din carte: "O rivalitate insuportabilă Legenda lui Romulus și Remus arată, înainte chiar că studiile psihologice despre gemelitate s-o fi dovedit, că această frățime aparte este osândită, la fel ca oricare alta, la rivalitate. Este vorba de o problemă care deranjează întotdeauna. Proximitatea fizică a gemenilor, modul lor de a funcționa și de a comunica tind să le confere imaginea unei frațimi ideale. Dar, în ciuda aparențelor, gelozia dintre ei este cât se poate de reală; ea ține de înfruntarea personalităților lor și de relațiile pe care le stabilesc cu părinții. Când ne imaginam doi copii născuți în aceeași zi și care seamănă ca două picături de apă, nu ne putem împiedica să credem că cei doi se înțeleg de minune și că trăiesc într-o armonie desăvârșită. Logic... și cu toate acestea, absolut fals. Gemelitatea este de multe ori obârșia multor complicații: să trăiești tot timpul alături de dublul tău, trebuie că nu e deosebit de confortabil, iar educația acestor copii reclamă din partea părinților o atenție cu totul specială. Pentru ei, primele belele apar încă din perioada sarcinii: să aștepți gemeni implică îngrijiri medicale susținute. Consultațiile la ginecolog și observațiile ecografice sunt mai numeroase. Dezvoltarea copiilor gata să vină pe lume este o preocupare constantă, nu numai din cauza riscului unei nașteri premature, ci și pentru că se întâmplă destul de des ca unul din fetuși să cunoască o dezvoltare superioară celuilalt sau, având același aport sanguin, chiar în detrimentul celuilalt, lucru care necesită o intervenție chirurgicală. Prin urmare, gemenii sunt rezultatul unei sarcini complicate, prilej de bătăi de cap fără număr pentru părinți. Ea poate să dea naștere unor sentimente de afecțiune diferite: îl avem pe cel „maricer” și pe cel „mititel", pe cel „voinic" și pe cel „slăbuț" — adjective care s-ar putea lipi de copii într-un mod pozitiv sau negativ, în conformitate cu conotațiile pe care le conferă părinții. Cel mai mic e socotit când cel “firav”, având nevoie așadar de mai multă atenție, când cel “mai puțin reușit”, cel cu care părinții se fălesc cel mai puțin."