Cartea Frica. Scrisoare de la o necunoscuta PDF

Povestirea Scrisoare de la o necunoscută a inspirat în 1948 o producție cinematografică în regia lui Max Ophuls; filmul i-a avut în distribuție pe Joan Fontaine, Louis Jourdan și Mady Christians.   Protagonista povestirii Frica, Irene, frumoasa soție a unui avocat prosper, găsește viața plictisitoare, simte că nu-i mai aduce nimic bun, iar asta o împinge să-și caute ocupații noi. Într-o zi cunoaște un tînăr pianist cu care intră într-o relație ferită de indiscrețiile lumii și îndepărtată de căldura cuminte a familiei. Legătura clandestină o ajută să se regăsească într-o altă ființă, îi dă speranțe noi, o face să se simtă mai vie ca niciodată… Pînă într-o zi cînd, ieșind de la iubitul ei, întîlnește o femeie ciudată. Din acel moment neașteptat, mica aventură salvatoare, toate planurile ascunse se topesc, iar teama se insinuează în liniștea fiecărei zile.   Neașteptată este și clipa cînd un scriitor de succes, personajul-cititor din Scrisoare de la o necunoscută, primește un plic de la o admiratoare pe care nu ține minte s-o fi întîlnit. Parcurge lungul mesaj și află că femeia care-i scrie și care îl iubise în taină încă din copilărie a făcut sacrificii de neimaginat ca să-i poată fi în preajmă, ca într-o bună zi, fără să-i spună nimic despre pasiunea ei, au împărțit întîi cîteva pahare de vin, apoi plăcerea unei nopți din care după nouă luni s-a născut un copil. Povestea propriei vieți zugrăvite de admiratoarea necunoscută se sfîrșește la cîțiva ani după teribila epidemie de gripă din 1918 și culminează cu un sacrificiu pe care el, fără să știe, fără să fi avut măcar de ales, l-a provocat.   „Zweig a pus la punct o metodă literară și psihologică remarcabilă, pe care Frica o exemplifică fără cusur. Strălucirea și stranietatea ei lăsă în mintea cititorului o impresie de neșters.” (Salman Rushdie)   „Ștefan Zweig aparține șirului de maeștri ai povestirii cărora le datorează propria formare: Maupassant, Turgheniev și Cehov… El iubește imperfecțiunile, aspirațiile și frustrările personajelor sale, bărbați sau femei, pe care le analizează cu afecțiune și înțelegere.” (Paul Bailey)