Lucrarea este dedicată fuziunii, una dintre cele mai frecvente modalități de reorganizare a societăților, fiind prima monografie de acest gen pe piața românească. Studiul temei este realizat într-un mod accesibil și bine structurat, pornind de la integrarea conceptului fuziunii în cel de reorganizare, urmărind evoluția legislativă, dar și o abordare comparativă cu alte modalități de preluare a patrimoniului și a controlului unei societăți. Sunt analizate: - natura juridică a fuziunii, examinată prin prisma a trei teorii: contractuală, modificativă și extinctivă - procedura fuziunii, atât cea generală, cât și cea specială în cazul instituțiilor de credit, societățile de asigurare și societățile de pe piața de capital. Volumul abordează subiectul fuziunii apropiindu-se și de domeniul psihologiei, demonstrând că, în spatele fuziunii societăților, pot exista și implicații psihologice, alături de cele juridice sau economice. În ceea ce privește limitele teritoriale ale temei, acestea sunt cele ale dreptului românesc, cu trimitere la legislația Uniunii Europene în materie, iar, din punct de vedere al dreptului comparat, este făcută o scurtă paralelă între fuziunea societăților în dreptul european continental și sistemul de drept anglo-saxon. Având în vedere că fuziunea are atât implicații juridice, cât și economice, cartea se adresează practicienilor și studenților din ambele domenii. Fragment: " 4.5.2. Procedura fuziunii transfrontaliere când societatea absorbantă este o societate dintr-un stat UE 291. În situația în care societatea absorbantă este o persoană juridică guvernată de legislația altui stat-membru, înscrierea mențiunii de fuziune în registrul comerțului se efectuează tot în două etape, descrise după cum urmează: A. Prima etapă 292. Societățile romane participante la fuziune, în calitate de societăți absorbito, vor depune în această etapă cererea de depunere și menționare acte, însoțilă de proiectul comun de fuziune, la registrul comerțului unde sunt înmatriculate, în vederea publicării proiectului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau pe pagina web a societăților participante la fuziune, precum și dovada achitării taxelor legale și timbrul judiciar, în original. Cererea de numire a expertului/ a experților se depune fie odată cu cererea de mai sus, fie ulterior depunerii acesteia, cu respectarea termenelor legale. În situația în care societățile participante la fuziune decid renunțarea la examinarea proiectului de fuziune și la întocmirea raportului experților, so vor depune hotărârile adunărilor generale de renunțare, fie odată cu depunerea proiectului de fuziune, fie ulterior depunerii acestuia. Dacă societatea absorbantă deține 90% sau mai mult din capitalul social al societății/ al societăților absorbite, dar nu totalitatea acestuia, nu este obligatorie efectuarea raportului de către expertul de fuziune, cu excepția cazului în care legislația statului-membru a cărui naționalitate o deține societatea absorbantă prevede această obligație. B. Etapa a doua 293. După publicarea proiectului comun de fuziune și după ce a fost aprobată fuziunea de către adunările generale a asociaților societăților participante la fuziune, la registrul comerțului unde este înmatriculată societatea romană absorbită, se va depune un dosar cu cererea de înregistrare care va avea atașate următoarele documente: a. dovada depunerii și a publicării proiectului comun de fuziune (copie); b. dovada numirii expertului de fuziune sau, după caz, a hotărârii asociaților de renunțare la examinare și întocmirea raportului de către experți (copie); c. hotărârile adunărilor generale ale asociaților societăților participante la fuziune, în original; d. dovada eliberată de autoritatea competentă că societatea romană sau SE cu sediul social în România nu deține în proprietate terenuri pe teritoriul României (copie). "
