Gandirea de tip cutie neagra

     Fie că e vorba de dezvoltarea unui produs nou, de perfecționarea unei abilitați de bază sau de luarea unei decizii critice, gânditorii de tip cutie neagră nu se tem să-și înfrunte greșelile, ci văd eșecurile ca pe un mod foarte bun de a învăța. Mai degrabă decât să își nege greșelile, să dea vina pe alții sau să își acopere urmele, aceste instituții sau indivizi analizează greșelile ca parte a strategiei lor de a avea succes. Câți dintre noi pot spune, cu mâna pe inimă, că au o relație atât de sănătoasă cu eșecul?      Învățarea din greșeli are statut de clișeu, dar această carte ne dezvăluie povestea uimitoare din spatele celei mai puternice metode de învățare a omenirii, precum și arsenalul de tehnici folosite de unele dintre cele mai inovatoare organizații. Ne dezvăluie și pericolele ce ne pândesc dacă nu învățăm din greșeli – sute de mii de pacienți mor din erori medicale evitabile, din cauza lipsei gândirii de tip cutie neagră.       Fragment:        „Până acum am văzut că învățarea din greșeli se bazează pe două componente: mai întâi, este nevoie de un sistem potrivit - unul care să utilizeze erorile ca un mijloc de realizare a progresului; în al doilea rând, este nevoie de o stare de spirit care să permită unui astfel de sistem să se dezvolte.     În secțiunea precedentă ne-am ocupat de latura mintală a acestei ecuații. Disonanța cognitivă apare atunci când greșelile sunt prea periculoase ca să fie recunoscute, astfel încât ajung să fie reformulate sau ignorate. Acest lucru poate fi considerat ca fiind teama interioară de eșec: cum luptam să ne recunoaștem propriile greșeli față de noi.     În secțiunile 5 și 6 ne vom întoarce la această problemă crucială. Vom analiza modalitatea de a crea o cultură în care greșelile nu sunt reîncadrate sau reprimate, ci folosite ca mijloc de creare a progresului. Vom examina și teama de eșec exterioară - teama de a fi învinuit sau condamnat pe nedrept -, care, de asemenea, subminează învățarea din greșeli.     În cele din urmă, vom vedea că acele culturi puternice, flexibile și orientate spre creștere sunt construite pe baza unor fundamente psihologice specifice și vom lua exemplele practice ale unor companii de vârf, echipe sportive și chiar școli care sunt deschizătoare de drumuri.     Dar acum vom cerceta contribuția sistemului la această ecuație. Am atins deja acest subiect în studiul nostru privind instituțiile care învață cu succes din greșeli, cum ar fi aviația și Virginia Mason Health System. Vom lua în considerare cadrul teoretic bogat care stă la baza acestor exemple. Vom vedea că toate sistemele care învață din greșeli au o structură distinctă, una care poate fi regăsită în multe domenii, inclusiv în lumea naturală, în inteligența artificială și în știință.”