• Ediție bilingvă
De la iubirea care caută un „acolo” în celălalt până la „țara fără granițe”, poezia Elenei Bolfa urmărește nevoia de a găsi, prin cuvânt, un sens pentru ceea ce am trăit și pentru ceea ce am pierdut. Iubirea, dorul, memoria, credința și timpul se întâlnesc într-o poezie confesivă, în care experiențele vieții se transformă în imagini și întrebări despre apropiere și despărțire, despre rădăcini și plecare, despre viață și moarte. Imaginile naturii - grădina, marea, pământul, primăvara, toamna, lumina - devin forme ale memoriei și ale stărilor interioare. Poezia păstrează ceea ce timpul transformă și apropie ceea ce viața a despărțit. La capătul acestui drum rămâne cuvântul. Și, dincolo de cuvânt, liniștea. - Ciprian Apetrei