Gardienii tăcuți ai Londrei. Misterul dacilor de pe Somerset House și legătura lor de sânge cu Coroana Britanică
O Întâlnire sub Cerul Tăcut al Londrei
Totul a început în zilele stranii ale pandemiei, când lumea părea să se fi oprit în loc. Londra, de obicei un furnicar de oameni, era pustie. Circulam cu bicicleta pe străzi fantomatice, singurul sunet fiind cel al roților pe asfaltul rece. Aveam un job de făcut la Somerset House: trebuia să schimb ferestrele vechi cu unele noi. Eram acolo, sus pe schelă, între trecutul clădirii şi prezentul incert al omenirii, când i-am văzut. Patru figuri de piatră, impunătoare şi tăcute, mă priveau de la înălțimea aticului. Nu erau chipuri străine. Erau chipurile strămoşilor mei. I-am recunoscut imediat după pilleus-ul purtat cu mândrie şi după mantia care cădea în falduri grele. În acea tăcere deplină a oraşului, am simțit o „chemare” care m-a cutremurat. Am înțeles instantaneu că nu eram acolo doar pentru a înlocui nişte geamuri, ci pentru că eram pus în fața unei mari provocări: aceea de a privi prin ferestrele istoriei şi de a scoate la lumină adevărul despre neamul meu. I-am fotografiat şi i-am filmat în acea lumină ireală, simțind că este datoria mea să-i scot din uitare. Ei, cei care mi-au creat identitatea, îmi cereau acum, prin prezența lor în inima Londrei, să le redau vocea.
