Gaudi

    Operele lui Gaudi, acum atât de departe de creatorul lor, ne întâmpină ca și cum s-ar fi înălțat singure spre cer, așa desăvârșite cum sunt. Sub specie aeternitatis, pline de elitism dezinvolt și inevitabil umane.     Fără îndoială, cel mai cunoscut arhitect al tuturor timpurilor, un Leonardo al secolului XX – sau apoteoza artistului ca inventator. Gaudi. O imaginație formidabil de fertilă, care a dinamitat canoanele timpului cu o grijă pentru detaliu foarte japoneză, cu o religiozitate profundă extrem de catolică și cu infinite jocuri de alb, de o puritate calvină. Și, tot fără îndoială, cel mai necunoscut spirit, care a preferat să rămână pentru totdeauna retras printre umbrele mute ale confesionalului.     Lucrarea de față este o fină biografie a lui Gaudi, o treaptă spre înțelegerea geniului lui.     Gijs van Hensbergen este profesor de arhitectură și autorul lucrărilor Art Deco și Taste of Căștile.      Fragment din volum:       “Episcopul Grâu a fost considerat adeseori declanșatorul implicării tot mai pronunțate a lui Gaudi în renașterea catolică. Însă tot în aceeași perioadă, în noiembrie și decembrie 1889, Gaudi s-a retras la o mănăstire din Tortosă. Poate că a fost inspirat de Col.legi de les Teresianes, pe care avea să-l termine într-un timp record, până în vara lui 1890. Încet, dar sigur, Gaudi era absorbit în cercul din sânul Bisericii Catolice Catalane.     La sfârșitul verii lui 1891, Claudio Lopez, al doilea marchiz de Comillas, l-a invitat pe Gaudi să-l însoțească într-o vizită la Tanger, pentru a studia posibilitatea construirii unei misiuni franciscane în oraș. Călătorind prin Andaluzia și apoi traversând pentru prima dată marea spre Africa, cu plecarea din Malaga, Gaudi a avut ocazia să afle mai multe lucruri la prima mână. De la vestitele orașele albe ale Andaluziei, preponderent cuboide, a trecut la rotunjimile sculpturale ale locuințelor berbere.     Totuși, din acest proiect a rămas un singur desen. Dac-ar fi fost construită, clădirea ar fi fost aproape la fol de ambițioasă ca Sagrada Familia. Înconjurat de un zid cu creneluri alungite, un mănunchi de turnuri se înălță aidoma unor stalagmite înfipte în mijlocul unei palisade din Benin.     Însă chiar și fără proiectul din Tanger, Gaudi avea suficient de lucru pentru biroul lui de arhitectură. La Leon i se comandase construirea unui palat care să fie sediul firmei catalane Fernandez y Andres, prieteni și asociați ai lui Guell. Casa de los Botines a fost una dintre cele mai cumpătate construcții ale lui Gaudi. Fațada din granit, cu sculptura Sfântului Gheorghe (sfântul patron al așezământului) în luptă cu balaurul, mască un spațiu comercial interior construit pe piloni de fontă. Amplasat la mică distanță de măreață catedrală gotică din Leon, edificiul este, dintre toate construcțiile lui Gaudi, cea mai puțin sensibilă la împrejurimile imediate."