Gene dominante e o carte despre lucrurile care se repeta dincolo de schimbarea vremurilor, a generatiilor. Si despre faptul ca oamenii nu se schimba, de fapt, asa de mult cum ne-am putea inchipui. Ei mostenesc si transmit mai departe experiente tulburi, comportamente, trasaturi de familie, "gene dominante". Nimeni nu e singur! Problemele personale sunt aceleasi dintotdeauna, doar decorurile sunt altele. Lumina cade aici mai ales pe niste personaje feminine: fetite devenite adolescente, tinere femei, una dintre ele mama a celeilalte, bantuite de aceleasi frici, de aceeasi teama difuza, de aceleasi obsesii, secrete, vulnerabilitati. Stefania Mihalache ne propune o proza cu puternice accente lirice, in care semnificatiile adevarate ale vietii se arata pornind de oriunde, de la orice: de la niste rufe de spalat, de la un concert in care se repeta versul Push the sky away, de la dorinta de a gusta o caisa, de la un concediu la mare - secvente-interfata pentru varii substraturi. O carte despre noi, oamenii obisnuiti, si, cum se stie, atat de complicati! - Simona Popescu Cand am inceput volumul, am intuit doar foarte vag intrebarile care aveau sa ma preocupe pe masura ce se profilau personajele si intamplarile: Oare e adevarat ca sensul unei existente se desprinde mai bine daca o privesti de la coada la cap, sau, ma rog, de la un moment t+1 la momentul t? Sau nici asa nu are cu adevarat vreo semnificatie? Sau: Oare de cati factori aleatorii depinde conceperea unei fiinte? Sau: Oare nu cumva aerul, atmosfera, intamplarile din preajma conceperii unei fiinte o vor influenta mai mult chiar decat mostenirea genelor? Si asa am ordonat povestirile, astfel incat cartea sa se prezinte ca un coming of age in reverse.
