Genealogia moralei

Sărmanul Nietzsche, „bestia blonda”, a avut și el parte de crucificare. Multor profeți și mântuitori li se întâmplă asta: eventual și în timpul vieții, și după moarte. Nietzsche, răzvrătitul împotriva legilor celor vechi, întemeietorul orgolios al noii sale „religii”, a trebuit să suporte și el toate eșecurile și răstălmăcirile posibile, ba chiar și punerea terifiantă în practică a unora dintre ideile lui, care nici nu mai erau ale lui și, îndeobște, nu mai erau idei… „Viclenia rațiunii”, implicit a istoriei, o descrisese Hegel, unul dintre cei mulți pe care Nietzsche nu‑i agrea. Dincoace de istorie și chiar dincolo de ea, rămân cărțile. Omul n‑a fost să fie mântuit de Nietzsche. Cărțile lui vor dăinui printre oameni: pentru oameni. - Ion Ianoși Traducere de Janina Ianoși și Horia Stânca. Prefață de Ion Ianoși Fragment din carte: "Într-un fel cu totul opus, așadar, decât în cazul nobilului, care concepe noțiunea fundamentală de „bine" in mod anticipat și spontan, plecând adică de la sine și doar de aici mai departe își creează o reprezentare a „nocivului”! Acest „nociv" de origine nobilă și respectivul „rau" distilat în alambicul urii insațiabile — primul, o creație ulterioară, un accesoriu, o culoare complementară, al doilea, dimpotrivă, originalul, începutul, propriu-zis faptă în concepția unei morale de sclav — cât de diferit se situează aici „nociv" și „rau", opuse în aparență. Aceleiași noțiuni de „bun"! Și totuși noțiunea de „bun" nu este aceeași: să ne întrebăm, mai degrabă, cine este de fapt în înțelesul moralei resentimentului, „rau". Răspunsul riguros este tocmai „binele" din cealaltă morală, anume cel nobil, puternic, dominator, numai ca invers colorat, invers interpretat, invers văzut prin ochiul otrăvit al resentimentului. Este aici un lucru pe care am vrea cel mai puțin să-l contestăm: cine i-a cunoscut pe acei „buni" numai că dușmani, cu siguranță că n-a cunoscut decât dușmani răi, și aceiași oameni care inter pares sunt atât de sever ținuți în frâu prin moravuri, stimă, uzanțe, recunoștință, dar, în primul rând, prin reciproca supraveghere și gelozie, și care, pe de altă parte, în relațiile dintre ei, se dovedesc atât de ingenioși în ceea ce-i privește, atât de stăpâniți, delicați, fideli, mândri și prietenoși: — aceiași oameni în exterior, acolo unde începe ceea ce le e străin, străinătatea, nu se comportă mult mai bine decât niște fiare scăpate din lanț."