Generatia digitala si dependenta de media

Un studiu elocvent despre complexă relație dintre copii și mass-media în era digitală!   Află totul despre dispozitivele electronice cu ecran tactil și cum afectează ele procesul de învățare la copii și adolescenți!   Într-o epocă dominată de selfie-uri, Twitter, Facebook, Instagram, YouTube, Snap etc., Generația digitală... analizează sub toate aspectele atât folosirea mass-mediei de către tinerii de astăzi, cât și motivele și felul în care preferințele lor se schimbă de-a lungul copilăriei și adolescenței, dacă jocurile digitale sunt benefice sau nocive, care sunt efectele folosirii tabletei sau a telefoanelor inteligente de către preșcolari, vulnerabilitatea adolescenților în fața reclamelor din mediul online, grijile părinților în legătură cu multitaskingul și cât de îndreptățite sunt acestea.   Această carte atent documentată și profund revelatoare oferă noi perspective asupra rolului mass-mediei în viața copiilor și a adolescenților. - Decan Amy B. Jordan, The Annenberg School for Communication, Universitatea din Pennsylvania, SUA   Patti M. Valkenburg și Jessica Taylor Piotrowski acoperă, într-un mod admirabil, întreg spectrul categoriilor de vârstă și o mare varietate de subiecte-cheie care suscită interesul părinților, al pedagogilor, al specialiștilor și chiar al tinerilor. - Sun Sun Lim, doctor în filozofie, Universitatea de Tehnologie și Design, Singapore Fragment din cartea "Generația digitală și dependentă de media" de Patti M. Valkenburg și Jessica Taylor Piotrowski "Copiii au încetat să mai fie priviți ca adulți în miniatură din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Mulțumită, în parte, ideilor promulgate de Iluminismul din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, mai ales cele promovate de Locke și Rousseau, copiii au devenit un public vulnerabil - demn de a fi protejat. Ziarele, care până atunci serviseră îndeosebi drept manuale ieftine, au dispărut din sala de clasă, iar abecedarelor, din care copiii învățau alfabetul, li s-au adăugat cărțile pentru copii. După părerea gânditorilor vremii, conținutul ziarelor era nepotrivit pentru copii. Alte materiale educative, cum ar fi Biblia și cărțile cu povești, au fost adaptate universului experiențial al copilului. Pasajele indecente, cum ar fi povestea biblică a lui Daniel și a Susannei, în care Susanna este spionată de doi bărbați în timp ce se îmbăiază, au fost cenzurate pentru a nu tortura sufletele copiilor. Povesti precum „Scufița Roșie" sau „Prințul Broscoi", care inițial conțineau nuditate și sex, au ajuns să fie considerate ca fiind dăunătoare pentru dezvoltarea morală a copiilor, ulterior eliminându-se aceste elemente. Această cenzură s-a potrivit perfect cu noile idei promovate în secolul al XVIII-lea, implicit de Iluminism. Rousseau, de exemplu, credea că omul este bun și pur de la natură și că diferențele individuale sunt rezultatul factorilor care compun mediul. Mediul social în care trăiește un copil ar putea la fel de bine avea un efect pozitiv, stimulant, precum și o influență negativă, corupătoare. În mod similar, în opinia lui Locke, la naștere, oamenii sunt un fel de tabulă rasă (ad litteram, „placă goală"), pe care o umplem treptat cu experiențe și impresii prin intermediul simțurilor noastre. Cei care se ocupă de creșterea și educația copiilor au un rol-cheie în acest proces - este responsabilitatea lor să scrie lecții pline de înțelepciune pe această placă goală. În ton cu perspectiva iluministă, cetățenilor li se cerea din ce în ce mai mult să-și țină pornirile sexuale și agresive în frâu. Treptat, aceștia au început să se simtă stânjeniți în legătură cu aspectele fizice ale vieții. De exemplu, părinții au renunțat să se mai îmbrățișeze și să-și mai mângâie copiii deoarece se credea că în felul acesta copiii erau expuși tentațiilor vieții de adult, pătându-li-se astfel inocență."