Geografia asezarilor urbane

Prin lucrarea de față, se propune interpretarea informațiilor în sensul conceptual al orașului, analiza grafică și cartografică a acestora, în limitele diferitelor opinii și dincolo de acestea, avansate de geografi, economiști, urbaniști, sociologi și demografi. Terminologia abordată face trimitere la fenomenul urban și la procesul de urbanizare, la concentrările și aglomerațiile urbane, la gradul de urbanizare și la nivelul de saturație urbană, în raport cu variațiile demografice și cu discontinuitățile generate de factorii determinanți ai urbanizării. Aceste aspecte sunt grefate pe realități și tendințe provocate de schimbările și organizarea socială, ecologică și politică a spațiilor urbane. Expresia grafică a lucrării, marcată consistent prin hărți, reprezentări grafice și imagini, completează textul și pune în evidență exigențele raportării informațiilor în planuri variate ale cunoașterii, înțelegerii și sintezei geografice a faptelor urbane. Prin urmare, cititorii sunt invitați să studieze o lucrare de esență geografică și de abordare complexă a realităților urbane, în continuă transformare și devenire. Fragment din carte: "2. GENEZA ȘI EVOLUȚIA ORAȘELOR Unii specialiști apreciază că orașul simbolizează un destin al lumii, că istoria orașului este istoria lumii, pentru că orașul exprimă imaginea societății înscrisă pe sol. Asupra periodizării evoluției orașelor, a sensului sau a direcțiilor dezvoltării într-o perspectivă mai îndepărtată există variate opinii, care prezintă un larg interes pentru cunoașterea dinamicii urbanizării și a modului de viață urban. Prin extrapolare și analogie, unii specialiști în evoluția urbană, precum C. Do-xiadis, G. Taylor, P. Geddes, L. Mumford, A. Toynbee și O. Spengler, au elaborat tipologii ale urbanului, pe seama cărora întrevăd soluții extreme, în care acestea cunosc fie o creștere continuă spre un oraș universal, fie curba logica organicistă a creșterii, înfloririi și decăderii. După opinia lui C. Doxiadis, așezările umane, în evoluția lor, au parcurs cinci faze, dintre care ultimele trei se referă la așezările urbane: • faza așezărilor primitive neorganizate, care a început odată cu evoluția omului; • faza așezărilor primitive organizate, care vizează perioada satelor (eopolis) și a început acum 10 000 de ani; • faza așezărilor urbane statice sau a orașelor (polis), care durează de circa 5000 — 6000 de ani; • faza așezărilor dinamice (dynapolis), cu orașe care durează de 200 de ani și se poate întinde pe o perioadă de 400 de ani în total; • faza orașului universal (ecumenopolis), care a început în a doua jumătate a secolului al XX-lea. În viziunea sociologiei urbane se disting trei faze în evoluția orașelor. Prima fază a debutat cu 5000 de ani î.H., odată cu primele așezări umane, care au generat civilizații stabile în Câmpia Mesopotamiei, pe văile Indusului, Nilului și în China, pre-cum și așezările umane ale civilizației antice în Grecia, Roma și Iran."