Jukov a fost figura dominantă a Armatei Roșii în al Doilea Război Mondial. Ca înalt ofițer al Stavka (Marele Cartier General al Armatei Roșii), Jukov a acționat în toate sectoarele critice în calitate de consultant, coordonator și comandant de facto pe câmpul de luptă ori de câte ori i s-a cerut. A jucat un rol crucial în salvarea situației disperate din toamna anului 1941, precum și între anii 1942 –1943, când a condus Armata Roșie către o răsturnare de situație uimitoare și către o victorie între anii 1944 –1945. Totuși, metodele sale erau adeseori brutale și s-au soldat cu pierderi masive de partea sovieticilor. Mai mult, nu a dat dovadă de loialitate sau de compasiune față de comandanții din subordine sau față de soldații obișnuiți. Relația specială cu Stalin a reprezentat și ea un factor decisiv în rolul jucat de Jukov. Mai târziu, Stalin nu l-a mai privit cu ochi buni pe acest erou de război, ci ca pe o amenințare la adresa propriei autorități. După război, căderea lui Jukov a fost la fel de rapidă ca și ascensiunea sa inițială în cadrul Armatei Roșii, iar numele său a fost reabilitat abia după prăbușirea comunismului în URSS.
