Cartea Ghid esential de parenting PDF

Un copil de numai câțiva anișori se tăvălește pe jos în magazin, strigă cât îl ține gura că își urăște fratele său sora, stă cu ochii lipiți de ecran și refuză olița. Dacă și îngerașul tău face asta… capul sus! Deși îți iubești copilul, sunt momente în care nici tu nu-l placi pe el, nici el pe tine. Gail Reichlin și Caroline Winkler, ambele pedagoge cu experiență și mame a câte trei copii, oferă cititorilor sute de soluții rapide la problemele cu care se confruntă frecvent părinții. Această nouă ediție a cărții (publicată inițial cu titlul Ghid de buzunar pentru părinți) este la fel de actuală și de utilă. Sfaturile autoarelor se bazează pe bun-simț, judecata sănătoasă și experiența părintească, promovând disciplina care decurge din iubirea necondiționată, însoțită de limite educaționale ferme. Ține cartea în geantă, în torpedou sau pe raftul din bucătărie și aplică strategiile sugerate de autoare ca să calmezi furtunile de moment, ca să înțelegi problemele de comportament ale copiilor și felul în care le poți rezolva pe termen lung. Un ghid universal, disponibil în 18 limbi și în Braille, cu peste 200 000 de exemplare vândute. Gail Reichlin este de profesie educatoare, având o experiență pedagogică de 47 de ani. De asemenea, este un orator respectat în Statele Unite, oferind sfaturi pe tema disciplinei pozitive – atât pentru părinți, cât și pentru profesori. Este director fondator și executiv al organizației nonprofit Parents Resource Network cu sediul în Chicago, Illinois, pe care a înființat-o în 1984 cu scopul de a oferi instruire și soluții la problemele frecvente de care se lovesc părinții cu copii mici. Gail Reichlin oferă și sesiuni de consultanță pentru părinți, pe tema comportamentelor dificile ale copiilor, și este implicată în multe programe și proiecte destinate preșcolarilor. Mai mult, este frecvent invitată în emisiuni radio și TV și colaborează cu presa scrisă (Parenting Magazine, Scholastic’s Parent & Child Magazine, Redbook etc.). Este mama a trei copii deja mari și bunica iubitoare a lui Noah, în vârstă de 11 ani, și a Taliei, în vârstă de 9 ani. Caroline Winkler este scriitoare și a găzduit, împreună cu Gail Reichlin, o emisiune TV despre experiența de părinte, difuzată în Chicago. Cele două autoare au creat un site menit să ajute și să susțină familiile cu copii: www.pocketparent.com. Aidoma colaboratoarei sale, este mama a trei copii. Fragment din volumul "Ghid esențial de parenting" de Gail Reichlin și Caroline Winkler:   "Întrebare: Pur și simplu, nu știu ce să fac atunci când copilul meu are o criză de furie. Este o problemă de durată sau doar o fază trecătoare?  Răspuns: Cei mai mulți copii cu vârste între doi și cinci ani au crize de furie de diferite intensități, și aceasta este o etapă normală în dezvoltarea lor. Unele crize pot fi împiedicate cu puțină anticipare și istețime, în timp ce altele sunt imposibil de evitat. Faceți deosebirea între cele două tipuri de criză; una este generată de incapacitatea copilului de a face ceva din pricina stadiului de dezvoltare în care se afla, iar cealaltă este o luptă pentru a obține ce vrea. Țineți minte că, atunci când cei mici sunt obosiți, le e foame, trec de la o activitate la alta sau sunt suprasolicitați, pot deveni frustrați sau agitați și pot ceda nervos (este primul tip de criză). Al doilea tip apare atunci când copilul încearcă să-l manipuleze pe altul pentru a-i face pe plac, și pentru asta recurge la țipete, bătăi din picior și alte gesturi teatrale a la Sarah Bernhardt. Crizele de furie îi pot face atât pe părinți, cât și pe copii să fie cuprinși de furie, confuzie, frustrare sau stânjeneală.    REACȚII IMEDIATE  • Ignorați criza de furie. Dacă nu are spectatori, criza se oprește de la sine uneori. • Așezați-vă pe podea și șoptiți-i copilului vorbe blânde la ureche, până se simte mai bine. Spuneți: „Tați e cu tine... Tați e aici." Mângâiați-l pe spate în timp ce îi vorbiți. • Uneori funcționează umorul combinat cu puțină psihologie inversă. Spuneți: „Dragul meu, poți să faci orice, dar n-ai voie să zâmbești. Nu uita, nu ai voie să zâmbești... Vai, cred că încep să văd un zâmbet... Da, da, văd bine... Un zâmbet mare, până la urechi!" • Conduceți copilul supărat în „camera de crize", o cameră care ați stabilit împreună la consiliul de familie că este special pentru acest scop. Spuneți-i copilului pe un ton calm: „Poți să ieși când ai terminat." • Arătați-i copilului că îl înțelegeți atunci când nu obține ce vrea. Spuneți: „Știu că te apucă nervii când nu poți avea imediat ce-ți dorești. Știi, uneori și pe mine mă apucă nervii când nu pot obține ce vreau." • Plecați imediat ori de câte ori copilul face o criză de furie în public, chiar dacă acest tucru este extrem de neconvenabil. Dacă aplicați pe loc consecința potrivită, copilul va ști că nu glumiți.”