Cartea Ghid practic de detectare a minciunilor PDF

Pornind de la o serie de investigații ale unor informații bazate pe cifre, Daniel Levitin demonstrează că manipularea statisticii și a graficelor ne poate oferi o perspectivă radical distorsionată, care ne poate conduce la decizii îngrozitoare. Argumentele stufoase, pe de altă parte, pot fi persuasive, căci se îndepărtează de la fapte într-un mod captivant, dar pot induce în eroare. În această carte, autorul expune în detaliu pașii pe care îi putem face pentru a evalua mai bine știrile, reclamele și rapoartele. În plus, analizează fundamentul capacității noastre de a determina dacă ceva este adevărat sau fals: metodă științifică. Levitin tatonează limitele a ceea ce știm și ce nu știm și ne oferă studii de caz pentru a demonstra aplicațiile gândirii logice într-o serie amplă de circumstanțe, de la depoziții la tribunal și decizii medicale până la magie, fizica modernă și teorii ale conspirației. Această carte de care avem stringent nevoie ne ajută să evităm extrema credulității pasive și a respingerii cinice. După cum dovedește Levitin, adevărul contează. O era post-adevăr este o eră a iraționalității deliberate, care răstoarnă toate marile progrese pe care le-a făcut umanitatea. Eufemisme precum ,,teorii marginale”, ,,perspective extremiste”, ,,adevăr alternativ” și chiar ,,știri false” pot fi de-a dreptul periculoase. Haideți să dăm în vileag minciunile și să îi prindem în flagrant delict pe cei care le comit. Ghidul practic al lui Daniel Levitin este un abecedar de gândire critică pentru epoca noastră zgomotoasă și sufocată de date. Este un instrument esențial, care ne va ajuta să înțelegem cu adevărat textele, postarile, tweeturile, revistele, ziarele, podcasturile, editorialele, interviurile și discursurile care ne bombardează în fiecare zi. Fiecare pagină este revelatoare. CHARLES DUHIGG, autorul cărților Puterea obișnuinței și Mai inteligent, mai repede, mai bine Lumea este invadată de date, dar nu întotdeauna de informații exacte. Cartea lui Levitin reușește să ilustreze în mod exemplar diferența dintre cele două, cu o precizie și un umor încântător, irezistibil. CHARLES WHEELAN, autorul cărții Naked Economics Fragment din carte: "Facebook se străduiește să se ridice la înălțimea responsabilităților sale sociale ca sursă de informare, „facilitându-le celor 1,8 miliarde de membri raportarea știrilor false". Cu alte cuvinte, să dea minciunile în vileag. Poate că și alte site-uri de social media vor adopta în viitor rolul de îndrumători. Cel puțin putem spera că rolul lor în transformarea minciunilor în arme va scădea. Multe oiganizații de presă au investigat originea articolului despre pizzeria cu sclavi sexuali. NBC relata despre prospera comunitate de născocitori de „știri false" din Veles, Macedonia, care este posibil să fi fost sursa. Această regiune a făcut parte din Iugoslavia comunistă până în 1991. BuzzFeed și Guardian au descoperit peste o sută de nume de domenii de știri false, originare din această zonă. Tinerii din Veles, fără a avea vreo afiliere cu vreun partid politic din Statele Unite, postează articole bazate pe minciuni, pentru a câștiga sume semnificative prin intermediul publicității per clic, pe platforme precum Facebook. Adolescenții pot câștiga zeci de mii de dolari, în orașe care nu oferă prea multe oportunități economice. Ar trebui să-i învinovațim pe ei pentru împușcăturile din pizzerie? Platformele de relaționare socială? Sau sistemul educațional din SUA care a creat cetățeni ce nu trec prin filtrul propriei gândiri afirmațiile pe care le întâlnesc zilnic? Ați putea obiecta, spunând: „Dar nu este datoria mea să evaluez statisticile în mod critic. Ziarele, bloggerii, guvernul, Wikipedia etc. ar trebui să facă asta pentru noi". Da, ar trebui, dar nu o fac întotdeauna și le este din ce în ce mai greu să țină pasul, căci minciunile proliferează mai rapid decât le pot expune. Este că în jocul Lovește cârtiță. Articolul despre Pizzagate a fost accesat de peste un milion de ori, în timp ce deconspirarea acestuia, făcută de către Snopes, a fost citită de mai puțin de 35 000 de ori. Suntem norocoși că avem o presă liberă; de-a lungul istoriei, majoritatea națiunilor au stat mult mai prost la acest capitol. Nu trebuie să luăm niciodată libertatea și integritatea mass-mediei de bune. Jurnaliștii și companiile care îi plătesc vor continua să ne ajute să identificăm minciunile și să le dezamorsăm, dar nu pot realiza asta singuri - minciunile vor câștiga dacă avem un public credul și nepregătit, care le consumă. Bineînțeles că cei mai mulți dintre noi nu vor crede că Hillary Clinton conducea o rețea de sclavi sexuali dintr-o pizzerie din Washington, D.C. Dar cartea de față nu este doar despre astfel de absurdități. Aveți nevoie cu adevărat de acest nou medicament sau campania de marketing de miliarde de dolari din spatele ei va servește pseudodate părtinitoare, selectate special? De unde știm dacă o celebritate dată în judecată este cu adevărat vinovată? Cum evaluăm o investiție sau alta ori un set de sondaje electorale contradictorii? Ce lucruri ne depășesc capacitatea de cunoaștere pentru că nu ni se dau destule informații? "