Avem în mână o carte–invitație. O carte ce reconsideră vârstele ontologiei umane printr-o răsturnare a intensității trăirii. De ce decriptăm apriori pensionarea ca un timp al neputinței, când în mod real, este timp redobândit pentru NOI, pentru pasiuni, călătorii și dorințe împlinite. Ni se propune, în fapt, un ghid al unei persoane fericite, al unei personalități împlinite indiferent de anii și variabilele materiale sau inefabile ce i-au determinat existența. Suntem prinși cu multă căldură, de după umeri, și purtați pe un continuum reflectiv, presărat cu zâmbet și bucuria unor alegeri bune. La linia de sosire, ni se descoperă onoarea și responsabilitatea trăirii până în ultima secundă a drumului; primim bucuria de a fi unic prin căutarea echilibrului firesc, prin autoreflectare ca exercițiu zilnic. Autoarea ne oferă teorema bucuriei de a fi un OM. Îndemnul care rămâne într-un ecou puternic și provocativ este acela al unui ―Alege să faci ce poți, când poți, pentru că TIMPUL NU ARE VÂRSTĂ! - Elena Seghedin
