Ghita Catanuta, capitan de haiduci

Iar pe cand soarele‑i sus, Pe cand soimul sta ascuns, Pe cand umbra e scazuta Si se face nevazuta, Ghita popa se oprea Si pe rand el poposea In mijlocul codrului, Unde‑i larg voinicului. In poiana inflorita Cu frunzar acoperita, Unde iarba se-mpleteste Si in varf se-ngalbeneste. Vidra masa ca-ntindea Si la masa ca sedea Cu Ghita alaturea. Ei pranzea si veselea, De nimeni grija n‑avea. Dar pacatul mi‑i pazea.