Ce e? Ce e?... Toți pasagerii sar înspăimântați la ferestre, la uși și la scări... Cineva, nu se știe din ce vagon, a tras semnalul de alarmă. Eu știu, iar ei știu că știu, dar din respect pentru pasagerii mei, nu am fost programat să vorbesc. Și mai știu că știu că nu pot să știu cine sunt ei cu adevărat și de ce acționează ilogic când au pretenția că fac parte din singura specie vorbitoare cu rațiune și logică de pe planeta Pământ. De ce se agită pentru o simplă oprire neregulamentară? De ce pierd timpul acesta unic din singura lor existență făcând numai gesturi inutile? De ce să tragă cineva semnalul de alarmă fără niciun motiv? Pentru că ei nu înțeleg transdisciplinaritatea existențială. Tot ce există, există pentru ca toate celelalte să existe în același timp. De aceea nu am ajuns la timp în capitala București. Ce înseamnă în România o întârziere de câteva ore în raport cu infinitatea timpului? Toată lumea se împinge nerăbdătoare să coboare mai repede. Cele trei distinse doamne sunt acum destinse. Au trăit experimentul unei călătorii cu trenul. Urmează o nouă experiență de cunoaștere. Cu trăsura.
- La Bulivar, birjar! La Bulivar!... Am scăpat! Asta înseamnă să fii un fericit tren ciber-spațio-temporal.
