Gramatica fanteziei este o minunată explorare a tărâmului imaginației și creativității. Gianni Rodari propune o serie de exerciții, care de care mai interesante și mai amuzante pentru stimularea fanteziei prin inventarea de cuvinte sau de povești, prin juxtapunerea unor situații și imagini fără legătură, prin crearea de benzi desenate etc. este o carte care-i va ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile de scriere, citire și interpretare, dar este și o carte de care ne putem bucura cu toții, amintindu-ne că la orice vârstă ne putem juca “de-a cuvintele”. Fragment din volum: “Lumina electrică, gazul, televizorul, mașina de spălat rufe, frigiderul, uscătorul de păr, țelul, pickup-ul sunt doar câteva dintre elementele peisajului casnic pe care copilul de azi îl cunoaște și care ne apare atât de deosebit de cel pe care l-a cunoscut bunicul nostru, crescând într-o bucătărie țărănească, între vatră și găleată cu apă. Acestea îi vorbesc despre o lume plină de mașinării. Sunt prize și întrerupătoare pe toți pereții și întrucât ei știu că nu trebuie să pună mâna, nu se poate pretinde că el nu face deducțiile sale asupra omului, asupra puterilor sale, asupra forțelor care aprind lumini, provoacă bâzâituri și fâșâit de motoare, transformări din cald în rece, din crud în copt etc. Din balcon, copilul vede trecând automobile, elicoptere, aeroplane. Chiar printre jucăriile lui sunt mașini de toate felurile care le reproduc, la scară redusă, pe cele din lumea adultă. Lumea de afară pătrunde chiar în casă în multe feluri care le erau necunoscute copiilor de acum cincizeci de ani; sună telefonul și se aude vocea tatălui; e învârtit butonul radioului și se aud sunete, zgomote, cântece; se apasă pe un buton al televizorului și ecranul se umple de imagini; pentru fiecare imagine își face drum, treptat, treptat un cuvânt ce trebuie să fie prins și înmagazinat, o informație de descifrat, pentru a o asocia, cu prudență de rigoare, celor care sunt deja în posesia lui. Ideea pe care copilul de azi și-o face despre lume este, prin forța împrejurărilor, cu totul alta decât cea pe care și-o putea face, când era copil, tatăl lui, de care îl separă puține decenii. Experiența sa îl face capabil să îndeplinească operații diferite. Poate chiar operațiuni mintale mai complexe: dar lipsesc, în legătură cu aceasta, instrumentele de măsurat care ar fi necesare pentru a o afirma cu siguranță. Mai mult, obiectele din casă ne furnizează informații chiar prin materialele din care sunt fabricate: culorile cu care sunt pictate, formele în care sunt desenate (de un designer, nu de un meșter, ca pe vremuri). „Citind" aceste obiecte, copilul învața lucruri diferite de cele pe care le învățase bunicul „citind" lampa cu petrol. Copilul de azi se înscrie astfel într-un model cultural diferit."
