Grigorescu

Sentimentul colorează, nu pensula. Poți colora c-o bucățică de cărbune, și toate tuburile din lume nu-ți dau albastrul unei flori de inișor dacă nu-l ai în suflet. - Nicolae Grigorescu   Este mărturia unui pictor pentru care arta înseamnă revelație, trăire, nu meșteșug sau artificiu. Pânzele grigoresciene au viața, căci viața e cea care le-a inspirat. Într-un format practic, ușor de răsfoit, albumul cuprinde un număr generos de ilustrații, unele dintre ele neștiute publicului, la prima apariție. Textul biografic ce le însoțește urmărește împletirea dintre activitatea artistică și momentele mai importante ale vieții marelui artist. Prin intermediul citatelor, vocea pictorului însoțește aproape mereu povestirea, transformând-o adesea în confesiune. I se alătură comentariile celor care l-au cunoscut și admirat, condeiul cronicarilor vremii sau al istoricilor de artă de peste ani.   Noua ediție (a patra) conține, pe lângă reproducerile din edițiile anterioare, tablouri aflate la Muzeul de Artă Cluj-Napoca și noi ilustrații de la Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus” și Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu.   Autor text: Iulia Iliescu   SUMAR: • „O emoție întruchipată plastic” • Meșterul Nicu (1838-1861)    „Sunt fecior de țăran și mă mândresc cu asta”    Ucenicia    Micul „mare” iconar    Farmecul depărtărilor    Zugrav de biserici • Călătorind în căutarea „culorii” (1861-1877)    Spre Paris, la studii    Intrarea în pădurea de la Fontainebleau    Experiența impresionismului    Bursier al Țărilor Române    Primele expoziții în țară – un artist controversat • Reporter cu penel (1877-1878)    Un artist în „bătaia gloanțelor”    Război în culori grigoresciene • Dezamăgiri și creație (1878-1887)    Înstrăinarea. Refugiul la Vitre    Poezia chipului feminin • Ultimul anotimp (1887-1907) • Cronologie • Bibliografie Fragment din volumul "Grigorescu" cu texte de Iulia Iliescu: "Cum spunea criticul și istoricul de artă Ionel Jianu, „de o pictură cu adevărat națională, având un profil original, nu poate fi vorba decât începând cu Nicolae Grigorescu". El a găsit forma cea mai potrivită pentru a reda portretul țăranului român și frumusețea peisajului românesc, pentru a „tălmăci într-un grai nou, românesc, pe înțelesul tuturor, fondul comun al întregului popor". Într-un moment istoric important, însuflețit de idealurile Marii Uniri, când misiunea artiștilor era aceea de a crea valori morale care să contribuie la consolidarea noului stat național, Grigorescu a adus poporului său un sincer și emoționant omagiu: inspirată din frământările, năzuințele și credințele neamului românesc, opera sa a plătit tributul, dând „glas" prin lumină și culoare sufletului acestuia, dăruindu-i-se în totalitate. „Grigorescu a adus «un cântec nou pe lume», cum atât de frumos spune biograful său Al. Vlahuță. Dar acest cântec nu este numai al său. În el răsună și doina, și aleanul, și dorul, și optimismul, și încrederea în viață, și dragostea pentru natură a țăranului român, și de aceea cântecul acesta însorit este al întregului nostru popor", observă criticul și istoricul de artă Ionel Jianu.  În ceea ce privește originalitatea operei și importanța ei pentru evoluția de mai târziu a artei românești, precum și caracterul profund național, rolul lui Grigorescu în pictură a fost asemănat cu cel al lui Eminescu în poezie, al lui Caragiale în literatura dramatică și al lui Enescu în muzică. Dincolo de valoarea artistică impresionantă, creația lor înseamnă deopotrivă un act cultural și asumarea unei datorii morale, aceea de a face onoare țării în care s-au născut și de a ridica la un nivel universal cultura românească."