Hana

Profesorul Carol Popa se pomeni azvârlit la cinci sute de kilometri de București, tocmai în creierul munților Carpați, în Doruna – unde, de altfel, se și născuse. „Azvârlit” e un fel de a spune, făcuse drumul cu trenul, aproape o noapte de vagon de dormit – singur – loc pe roată, clănțănind, bubuind, zburând prin gări, auzind sau părându-i-se că aude voci, văzând sau părându-i-se că vede lumini, văzând prin întuneric sau părându-i-se că se întâmplă astfel, după cum era și cu enervările reale sau imaginate, care ba i se aprindeau în minte, ba se stingeau. Și astea toate din pricină că Hana, născută și ea în Dorună, evreica din Dorună, ținea ca el să răspundă pozitiv la invitația oficialităților locale de a întruni „fiii celebri” ai Dorunei, într-o manifestare care se voia grandioasă, dar nu fusese deloc grandioasă, cu toate că se auzi fanfară în preajma obeliscului ridicat, cine mai știe de cine… Fragment din cartea "Hana" de Platon Pardău: "Povestea aceasta a debutat cu un capitol lung și-i urmează altul care nu se anunță a fi mai puțin lung. Că investitorul Drah fusese strangulat și jefuit n-avea cum să uite profesorul. Nici numele n-avea să-l uite. Un Drah fusese și în familia dinspre mama a Hanei și, deodată, îi veni în minte plicul cu 50 de dolari canadieni trimis din Montreal de un personaj pe nume Drah. Printr-o interpusă israeliană, originară din Doruna, dolarii canadieni au fost transformați baterie de automobil cumpărată de la un „Comturist". Ținea „binișor" bateria, cum răspundea Gusta dacă o întrebai ce mai face?, cum îi merge? Nu „bine", ci „binișor". „Bine" poate îl supăra pe Dumnezeu, care sus, în cerul lui, se va fi gândind că în vreme ce atâtor oameni le merge prost, ceea ce dovedea că facerea lumii fusese o imensă greșeală, să spui că îți merge bine înseamnă să-ți bați joc de majoritatea oamenilor. Mai era posibilă și o altă speculație. Ce-ar zice diavolul? „A, îți merge bine. Voi avea eu grijă să-ți meargă și altfel!" Poate acel Drah, care putea fi una și aceeași persoană cu omul din Montreal, comisese una din greșelile mai sus-amintite. Pleda pentru o atare supoziție faptul că numai un om căruia îi merge bine treaba azvârle într-un plic o bancnotă de 50 de dolari canadieni. Bogătașii nu dau. Iau."