Călin-Andrei Mihăilescu e un rege Midas al cuvintelor. Mai precis, al literaturității lor. Pentru că orice cuvinte atinge el se transformă, prin cine știe ce alchimic secret pe care l-a bunghit absolut pe meserie, în aur literar. în scris, ca și pe cale bucală, căci stilul e omul însuși. De la dilema (neciora- niana) de a fi schizo sau pară la dosarele securității, de la Erszi care povestește cum a murit Armand Călinescu la filmele sovietice sau la oftica protestantă a muncii…
Darămite când îl apucă amokul și scrie despre criță-n criză, poatever, Kafkarakal ori Istanblues? Nu poți exclama cu încântare decât: Aferim kaldarim!
Călin e un misionar al cuvintelor de-a pururi și, cum însuși spune, de-a pururi niciodată! E un da și nu care își dau mâna fără să-și atingă degetele sau amestece umorile. Un tren care aleargă nebunește prin stepă, dar i s-au furat gările între timp și mă tem că nu se va mai opri niciodată!
Vă veți întreba cum de nu moare de inaniție, ca ilustrul său model mitic ce, în nesăbuința lui, își dorise ca tot ceea ce atingea să se prefacă în aur. Ei bine, aflați că acest monstru ciudat și irepetabil s-a gândit la toate: se hrănește cu cuvinte!
Această carte pentru doamne, domni și români va spune: Do worry! Be happy! Îngrijorarea și fericirea se urmăresc și reciproc se umbresc și se neagă până când, epuizate, ajung să se privească față în față. Apoi o iau de la început, prin paginile acestui volum împărțit în cinci: „A fi (roman)“, „Crița-n criza“, „Obiceiuri la oameni“, „Cica niscai theoroi“și „P-ici, pe colo“. Personajul central al cărții este omul pixelat - român, în criză, asuprit și calmat de obiceiuri, teoretician și călător. Volumul este scris în limba română a secolului 22.
