Cartea Harry Potter si Pocalul de Foc PDF

Harry Potter și Pocalul de Foc. Volumul 4 Școală pentru Vrăjitoare și Vrăjitori Hogwarts se pregătește pentru Trimagiciadă, o competiție la care au voie să participe doar vrăjitorii cu vârsta de peste șaptesprezece ani. Harry Potter are doar paisprezece ani, dar tot visează că va câștiga cumva Trimagiciadă. Apoi, de Halloween, când Pocalul de Foc hotărăște candidații, Harry e uluit să vadă că numele lui se găsește printre cele alese de cupă magică. Va înfrunta probe care sfidează moartea, dragoni și vrăjitori întunecați, dar cu ajutorul lui Ron și Hermione, s-ar putea s-o scoată la capăt…     Fragment din romanul "Harry Potter și Pocalul de Foc" de J.K. Rowling:     “La masă, Hermione nu participă la conversația dintre Harry și Ron, preferând să mănânce rapid, după care pleca din nou la bibliotecă. Harry și Ron se întoarseră împreună la Turnul Gryffindor. Cât durase masă, Harry nu se gândise la nimic altceva, dar acum aduse și el vorba de Blestemele de Neiertat.     — Oare Moody și Dumbledore n-or să aibă probleme cu Ministerul dacă se află că ne-au arătat blestemele? întrebă Harry pe când se apropiau de Doamna cea Grasă.     — Ba probabil că da, spuse Ron. Dar Dumbledore face totdeauna cum îl taie capul, nu? Iar Moody, după câte-mi dau seama, calcă pe bec de ani de zile. Mai întâi atacă, de abia pe urmă pune întrebările. Vezi cazul tomberoanelor. Baliverne!     Auzind parola, Doamna cea Grasă se dădu într-o parte, descoperind gaura de acces. Săriră în salonul Gryffindor, care era plin de lume și de agitație.     — Deci ne apucăm de temă la Preziceri și Profeții? întrebă Harry.     — Cam da, gemu Ron.     Urcară în dormitor să-și aducă manualele și diagramele și îl găsiră acolo pe Neville. Era singur. Stătea în pat și citea. Părea mult mai calm decât la sfârșitul orei cu Moody, dar încă nu-și revenise de tot. Avea ochii roșii.     — Te simți bine, Neville? îl întrebă Harry.     — Da, răspunse Neville. Sunt bine, mulțumesc. Citeam cartea pe care mi-a împrumutat-o domnul Moody...     Le arătă cartea: Plante acvatice cu proprietăți magice din zona Mediteranei.     — Se pare că doamna Sprout i-a spus domnului Moody că sunt bun la Herbologie, îi anunță Neville – în vocea lui era o ușoară notă de mândrie, pe care Harry nu o prea auzise până atunci. A zis că o să-mi placă să citesc cartea asta.      Să-l consoleze pe Neville comunicându-i părerea profesoarei de Herbologie despre el fusese, după Harry, o abordare plină de tact din partea lui Moody, pentru că bietului Neville îi era dat foarte rar să audă cuvinte de lauda din partea cuiva. Era exact genul de lucru pe care l-ar fi făcut profesorul Lupin.     Harry și Ron își luară fiecare exemplarul din Devoalarea Viitorului și coborâră în salon, găsiră o masă liberă și se așezară să-și calculeze previziunile astrale pentru luna care urmă. O oră mai târziu nu făcuseră cine știe ce progres, deși masa lor era plină cu foi de pergament acoperite cu calcule și simboluri, iar creierul lui Harry era atât de voalat de parcă ar fi fost învăluit de șalurile și eșarfele drapate peste lămpile doamnei Trelawney.”