Harry Potter si Printul Semisange

Harry Potter și Prințul Semisange. Volumul 6 Într-o seară de vară, când Dumbledore ajunge pe Aleea Privet ca să-l ia pe Harry Potter, mâna în care-și ține bagheta este arsă și uscată, dar el nu dezvăluie de ce. Secretele și suspiciunile învăluie lumea vrăjitorească, nici Hogwarts nemaifiind un loc sigur. Harry este convins că Malfoy poartă Semnul Întunericului: un Mortivor se află printre ei. Harry are nevoie de vrăji puternice și prieteni adevărați ca să cerceteze cele mai întunecate secrete ale Lordului Voldemort, iar Dumbledore îl pregătește să-și înfrunte destinul... Fragment din cartea "Harry Potter și Prințul Semisange" de J. K. Rowling: "Snape se întoarse după zece minute. Intră în toaletă închise ușa după el. - Pleacă, îi spuse el lui Myrtle, iar ea intră repede în cabina ei, lăsând în urmă o liniște asurzitoare. - N-am vrut să se întâmple una ca asta, se grăbi Harry să zică. Vocea lui răsună în spațiul rece, plin de apă. - Nu știam ce efecte are vrajă. Dar Snape îl ignoră. - Se pare că te-am subestimat, Potter, spuse el calm. Cine ar fi crezut că ai astfel de cunoștințe de Magie Neagră? Cine te-a învățat vraja aceea? - Am... am citit-o undeva. - Unde? - Într-o... carte de la bibliotecă, inventa Harry pe loc. Nu-mi amintesc cum se num... - Mincinosule, replică Snape. Lui Harry i se usca gâtul. Știa ce avea Snape de gând să facă și nu reușise niciodată să-i țină piept... Toaleta îi pâlpâi înaintea ochilor; se strădui să-și golească mintea, dar oricât se strădui, manualul de Filtre și Elixire pentru Avansați al Prințului Semisange îi apăru ca prin ceață în minte. În clipa următoare se trezi că se uită din nou la Snape, în toaleta distrusă și inundată. Se uită în ochii negri ai lui Snape, sperând în van că nu văzuse ce se temea el c-a văzut, dar... - Adu-mi ghiozdanul, spuse Snape încet, și toate manualele. Toate. Adu-mi-le aici. Acum! N-avea rost să comenteze. Harry făcu de îndată stânga-mprejur și ieși plescăind din toaletă. Când ajunse pe coridor, o luă la fugă. spre Turnul Gryffindor. Majoritatea elevilor mergeau în direcția opusă; se holbau la el, ud leoarcă de apă și de sânge, dar nu le răspunse la nicio întrebare, ci trecu în fugă pe lângă ei. Era uluit, de parcă un animal de companie iubit ar fi devenit deodată feroce; ce fusese în capul Prințului de trecuse vraja aceea în manual? Și ce avea să se întâmple când îl va vedea Snape? Avea să-i spună lui Slughorn - lui Harry i se întoarse stomacul pe dos - cum obținuse Harry rezultate atât de bune de-a lungul anului la orele de Filtre și Elixire? Avea să confiște sau să distrugă cartea din care Harry învățase atâtea... cartea care îi devenise un fel de îndrumător și prieten? Harry nu putea permite una ca asta... Pur și simplu nu putea... - Unde ai...? De ce ești ud...? Asta-i sânge? Ron stătea în capul scărilor, șocat când îl văzu pe Harry. - Am nevoie de manualul tău, zise Harry gâfâind. Manualul tău de Filtre și Elixire. Repede... dă-mi-l... - Dar cum rămâne cu cel al Prințului Semisange... - Îți explic mai târziu! Ron scoase din geanta manualul de Filtre și Elixire pentru Avansați și i-l întinse; Harry trecu în viteză pe lângă el și intră în salon. Își luă ghiozdanul, ignorând privirile uimite ale mai multor elevi care deja cinaseră, se aruncă din nou prin gaura din spatele portretului și se repezi pe coridorul de la etajul șapte. În dreptul tapiseriei cu troli care dansau puse frână, închise ochii și o porni la pas. "Am nevoie de un loc unde să-mi ascund cartea... Am nevoie de un loc unde să-mi ascund cartea... Am nevoie de un loc unde să-mi ascund cartea..." Se plimba de trei ori prin fața peretelui gol. Când deschise ochii, o văzu în sfârșit: ușa de la Camera Trebuinței. Harry o deschise cu forța, se repezi înăuntru și o trânti în urma lui."