Cartea Harry Potter si prizonierul din Azkaban - J. K. Rowling PDF

Harry Potter și prizonierul din Azkaban. Volumul 3   Când Cavalerobuzul oprește brusc în fața lui, răsărind din întuneric, pentru Harry Potter începe un nou an școlar care nu e nici pe departe unul obișnuit. Sirius Black, criminal în serie și discipol al Lordului Voldemort, a evadat de la Azkaban, închisoarea vrăjitorilor, și toată lumea spune că ar fi pe urmele lui Harry. La prima oră de divinație, profesoara Trelawney vede în frunzele de ceai din ceașca lui Harry un semn prevestitor de moarte... Dar mai înfricoșător decât orice e că în jurul școlii patrulează dementori, care pot sorbi suflete cu Sărutul lor mortal.   Fragment din romanul" Harry Potter și prizonierul din Azkaban" de J.K. Rowling:   “Harry și Hermione aproape că se prăbușiră peste Ron, izbutind cu greu să se oprească în fața lui. Ron era întins pe jos, dar și-l vârâse pe Trantor înapoi în buzunar; ținea ambele mâini strânse pe umflătura care se zbătea. - Ron... hai înapoi... sub... mantie, gâfâi Hermione. Dumbledore... și ministrul... o să se-ntoarcă într-un minut... Dar până să apuce să se acopere la loc și chiar înainte să-și recapete răsuflarea, auziră sunetul moale al unor labe uriașe. Ceva țâșnea spre ei din întuneric - un câine uriaș, negru ca smoala și cu ochi gălbui. Harry dădu să scoată bagheta, dar prea târziu - câinele făcuse deja un salt enorm și-l izbi în piept cu labele din față. Harry se răsturnă pe spate într-un vârtej de păr negru; simți răsuflarea fierbinte a câinelui, îi văzu colții lungi de câțiva centimetri... Numai că forța saltului îl împinse pe câine prea departe și-l sili să se dea jos de pe el. Amețit și simțindu-se ca și cum și-ar fi rupt două-trei coaste, Harry încercă să se ridice. Auzi mârâitul câinelui și cum acesta se întoarse pentru un nou atac. Ron țâșni în picioare. Când câinele se năpusti spre el, îl împinse pe Harry la o parte, iar câinele își încleștă fălcile pe brațul întins al lui Ron. Harry se aruncă asupra lui și-i smulse un smoc de păr, dar animalul începu să-l tragă Ron după el la fel de ușor ca pe o păpușă de cârpă. Apoi, pe nepusă masă, ceva îl lovi atât de tare peste față pe Harry, încât căzu încă o dată. O auzi pe Hermione cum țipă de durere și cade și ea. Harry orbecai după baghetă, ștergându-și un firicel de sânge care-i intrase în ochi. - Lumos! șopti el. Lumina produsă de baghetă îi arătă trunchiul unui copac gros; alergaseră după Trantor până în umbra Salciei Plesnitoare, ale cărei crengi scârțâiau ca în bătaia unui vânt turbat, lovind încoace și încolo ca să-i împiedice pe copii să înainteze."