Într-o lume îndepărtată, cu magicieni și animale vorbitoare, un băiețel de doisprezece ani încearcă să-i redea tatălui sau darul povestirii și să aducă la viața Marea de Povești. Războinicul era și el o apariție neobișnuită. Părul lung și lins îi era prins într-o coadă groasă ce-i atîrna pînă la brîu. Fața îi era vopsită în verde, buzele îi erau stacojii, ochii și sprîncenele negre-negre, iar pe obraji avea dungi albe. Costumul de luptă mătăhălos, format din apărătoare de piele și pernițe groase la umeri și coapse, îl făcea să pară și mai mare. Iar forma sa fizică și îndemînarea la mînuitul sabiei erau mai presus de orice văzuse Harun pînă atunci. Indiferent ce șmecherii încercă umbra, războinicul le răspundea pe măsură. Și cum luptau ei unul cu altul, picior lîngă picior, Harun începu să vadă în duelul lor un dans de o mare frumusețe și grație, un dans pe o tăcere perfectă, căci muzica se auzea doar în capul dansatorilor... Traducere din limba engleză de Dana Crăciun Fragment din cartea "Harun și Marea de Povești" de Salman Rushdie: "- Nu-i corect, zise Harun cu voce tare. - Așa e, răspunse o voce tunătoare din spatele lui, dar dar dar trebuie să recunoști că e foarte amuzant să privești spectacolul. Posesorul vocii se dovedi a fi un tip imens, cu un smoc mare de păr ridicat pe cap, asemenea unei crește de papagal. Fața îi era la rîndul ei extrem de păroasă; și lui Harun îi trecu prin gînd că tot părul ăsta îi aducea cumva aminte de, ei bine, de niște pene. „Ce idee caraghioasă", își spuse el. „Oare ce m-o fi făcut să mă gîndesc la așa ceva? E cît se poate de clar că-i o tîmpenie." Chiar atunci doi nori prăfuiți de călători în fugă se ciocniră unul de altul într-o explozie de umbrele și puțineie și sandale cu șireturi, iar Harun izbucni, fără să vrea, - Ești un tip tună individul cu părul pufos. Știi să vezi partea amuzantă a lucrurilor! Orice accident e-un lucru trist și crud, dar dar dar - zbang! bum! boing! - cum te mai face să rîzi și să chiui! În acest moment uriașul se ridică și se înclină: - La dispoziția dumneavoastră, zise el. Darr îmi spune, șofer al Postalionului Numărul Unu Super Expres către Valea K. Harun se gîndi că trebuia să se încline și el. - Și mie, cum ați zis, îmi spune Harun. După care avu o idee și adăugă.: - Dacă într-adevăr sînteți la dispoziția mea, chiar ar fi ceva ce ați putea face pentru mine. - A fost doar o figură de stil, replică domnul Darr. Dar dar dar am să fac așa cum am spus. O figură de stil e o chestiune ingenioasă; poate fi răstălmăcită sau luată așa cum e. Dar Darr e un bărbat dintr-o bucată, nu unul care răstălmăcește vorbele. Care ți-e dorința, domnișorule ?"
