Cartea He Shi daruieste nestemata de jad PDF

Han Feizi, filozof și gânditor politic din școala legistă, a trăit în secolul al III-lea î.Ch. (280? - 233 i. Ch.), "în Epoca Statelor Combatante, din timpul dinastiei Zhou de Răsărit. Ordinea și prosperitatea, susține el, nu pot fi aduse decât de un stat puternic, care trebuie să se sprijine pe legi stricte, iar nu pe morală și înțelegere. Aceste din urmă două criterii sunt la baza confucianismului. Principalul criteriu în conducerea unui stat, conform filozofiei legiste, este obiectivitatea, iar judecătorul are rolul nu de a spune din punct de vedere moral cine are dreptate, ci de a stabili corect, pe baza legilor existente și obiectiv gândite, delictul produs. Acest mod de a vedea lucrurile a marcat justiția chineză pentru totdeauna. Han Feizi este unicul legist care prezintă legea în termeni taoiști, ca pe o rotiță din angrenajul universului. Ideile sale au stat în mare parte la baza politicii autoritare a primului împărat al Chinei, Qin Shi huangdi. Han Feizi a fost prinț din familia regală a micului stat Han din epoca aceea. Deși aristocrat ca origine, nu era o personalitate foarte dinamică, iar bâlbâiala care l-a însoțit toată viața nu i-a permis să aibă o carieră politică. A avut parte de o educație deosebită, printre profesorii săi numărându-se și filozoful Xunzi, confucianist notoriu și membru al Academiei Jixia, cu care a studiat în statul Chu. Reîntors după studii în statul său, Han, Han Feizi a scris numeroase tratate de filozofie politică în care a criticat sistemul de guvernământ și a propus soluții de întărire a puterii regale, iar din cauza acestora nu putut accede la un post oficial înalt. Devine renumit și începe să fie considerat unul dintre marii filozofi ai epocii prin scrierile sale de o imaginație și ingeniozitate deosebite. Așa ajunge și la curtea împăratului Qin Shi huangdi, unde este apreciat de suveran. Opera lui Han Feizi rămasă posterității este adunată într-o singură carte: „Han Feizi" și este structurată în cincizeci și cinci de capitole, dintre care cele mai cunoscute sunt „ Școlile de gândire predominante" ,și „Cele cinci calamități" și este unică operă filozofică din epocă a cărei autenticitate este sigură.