Descoperă aventurile prin care trece Heidi, în încearcarea de a cuceri afecțiunea bunicului ursuz care trăiește între pășunile alpine. Heidi se îndrăgostește de viața simplă și plină de bucurii pe care o duce în munți, alături de prietenul ei, Peter, păstorul turmei de capre. Dar este nevoită să plece și să trăiască la Frankfurt în casa familiei Sesemann, unde trece prin situații hazlii în încercarea de a evada și a se reîntoarce în munții ei dragi. Textul este repovestit și adaptat de Pierre Malherbet, fiind completat cu ilustrații color de Annette Marnat. Colecția Clasici Litera Junior propune abordarea marii literaturi prin repovestiri pe înțelesul copiilor. Cele mai iubite romane pentru copii și adolescenți, repovestite într-o manieră fidelă originalului și ilustrate sugestiv, vor trezi interesul pentru literatură încă de la vârsta primelor lecturi. Fragment din roman: „Heidi, căreia îi plăcea atât de mult să zburde alături de capre printre flori și să privească vulturul învârtindu-i-se deasupra capului, fu totuși mulțumită să rămână alături de bunicul. Îi făcea mare plăcere să-L privească reparând lucruri, să ascultă rîndeaua sau ferăstrăul și să audă loviturile ciocanului de dimineață până seara. Dar cel mai mult îi plăcea să-și observe bunicul preparând roțile mari de brânză de capră. Atunci bătrânul își suflecă mânecile și-și vâra mâinile în ceaunul mare, amestecând smântână până se îngroșa. Din când în când, când vântul sufla mai tare ca de obicei, fetița plecă de lângă bunicul și se ducea să-i asculte șuierul printre ramurile celor trei brazi din spatele cabanei. Cât de mică și de firavă se simțea pe lângă acești trei uriași! și Ce muzică încântătoare! Soarele nu mai fu niciodată la fel de cald ca în timpul verii, și Heidi se văzu din nou nevoită să-și pună ciorapii, pantofii și chiar rochițele. Se făcea din ce în ce mai rece, și, curând, frigul deveni atât de aspru, încât Peter, când ajungea la bătrân, trebuia să-și sufle în palme ca să le încălzească. Într-o bună dimineața, totul era alb: o mantie groasă de nea se așezase peste împrejurimi în timpul nopții și nu se mai vedea niciun fir de iarbă. Peter nu mai veni la cabană cu turma lui, iar Heidi își petrecea ore întregi privind cum ninge. Fulgii erau atât de mari, încât zăpada ajunse până la geamuri, apoi trecu și de ele, atât de multă, încât devenise cu neputință să deschidă ferestrele. Toate acestea i se păreau lui Heidi pline de haz, așa că alerga de la o fereastră la alta, ca să vadă dacă zăpada avea să înghită cu totul cabana. Deși era ziua-n amiaza mare, nu se vedea nimic și trebuia să aprindă niște lumânări.”
