Heidi

Heidi este o fetiță rămasă în grija bunicului, un bătrân care trăiește în munți, departe de oameni. Are un suflet mare și îi sunt dragi atât ciobănașul Peter și caprele lui, cât și bunicul cel ursuz.
Citește tot rezumatul cărții Heidi... Ajunsă la familia Sesemann din Frankfurt, Heidi, cu firea ei zburdalinică, nu rezistă prea mult în peisajul sterp de la oraș și se întoarce curând la casa din munți.   Aerul curat și peisajele frumoase schimbă felul de a vedea viața al celor care ajung acolo fie și numai o singură dată.  Fragment din cartea "Heidi" de Johanna Spyri: "Aici locuia Peter căprarul, un băiat de unsprezece ani, care dis-de-dimineaţă cobora în Dorfli să ia caprele spre a le duce la păscut. Abia spre seară se &icîrc;ntorcea el &icîrc;n sat, cu caprele lui. Ajuns în piaţă, vâra două degete în gură şi şuiera şi, la acest semnal, copiii satului dădeau fuga din toate părţile să-şi ia acasă caprele; era, de altfel, singurul moment al zilei când Peter se simţea mai aproape de semenii lui. Acasă, ce-i drept, le avea pe mama şi pe bunica oarbă şi săracă, dar cum el pleca în zori şi nu se &icîrc;ntorcea în vatră decât seara t&acîrc;rziu, nu-şi petrecea acașă, unde s-ar mai fi putut bucura de tovărăşia altor copii, decât timpul cât să-şi bea laptele şi să mănânce o bucată de pâine, şi noaptea, când dormea. Tatăl lui, şi el căprar în tinereţe, murise cu câţiva ani în urmă, răpus într-un accident de muncă, în pădure; mamă, Brigitte, era cunoscută pretutindeni sub numele de Căprăreasa, iar bătrânei &icîrc;i spuneau cu toţii, simplu, Bunica. Dete aşteptă zece minute bune; văzând că nu se mai arătă copiii, urcă un pic mai sus şi privi în jur, dând semne de nerăbdare. Între timp, copiii se abătușeră din drum, căci Peter cunoştea bine toate locurile unde caprele găseau tufe şi smocuri de iarbă fragedă şi aromată şi, pentru a le duce într-acolo, nu se dădea în lături de la nici un ocol. La &icîrc;nceput, fețiţa îl urmări anevoie, sufocându-se &icîrc;n imbrăcămintea ei prea groașă. Nu scotea însă o vorbă şi se uită cu uimire când la Peter, care zburdă desculţ pe pajiştea verde, când la caprele lui ce se căţărâu sprintene, cu picioarele lor subţiri, pe panta abruptă, strecurându-se uşor printre stânci şi tufişuri. " Citește mai puțin...