Herina

Nu căutați Herina nici pe harta Europei contemporane, nici pe cea din secolul al XIX-lea, a Imperiului Austro-Ungar. Herina e o stare de spirit, un orășel plăsmuit în Căcănia musiliană, consemnat în jurnale, denunțuri la poliție și rețete fabuloase de prăjituri trimise la Viena, situat într-un ținut cunoscut ca Maramureșul istoric – două treimi din acesta au ajuns în componența URSS și apoi a Ucrainei de astăzi, o treime rămînînd României. Herina lui Marian Ilea respiră prin toți porii aerul tare al munților, înmiresmat de pomii înfloriți cu rămurele de marțipan, ciocolată, vanilie sau scorțișoară, îmbibat de praf de pușcă sau înroșit de Michliduță, viețuind în matricea unei umanități în care s-au amalgamat: maramureșeni, huțuli, rusneci, ucraineni, polonezi și englezi.   „În anul 2006, fiind director general la AXA TV, am semnat un protocol de colaborare cu televiziunea națională din Ucraina, sediul regional al acesteia (cel mai apropiat de Baia Mare) fiind la Ujgorod. Timp de opt ani am călătorit de nenumărate ori în spațiul dintre Ujgorod și Solotvino. Lumea  pe care am cunoscut-o, cu metehnele, realitățile și mitologia  ei, se regăsește în «Herina», care e ținutul prozaic imaginar situat între: Iasinia (capitala huțulilor) și Iaremcea (una dintre celebrele stațiuni turistice ale imperiului polonez). De fapt, e vorba despre un spațiu de vreo 20 de kilometri aflat în Carpații Păduroși (sau în Carpația, cum îi spun cei din Ucraina). Acest spațiu e locul de unde izvorăsc Tisa, care o ia înspre Ungaria, și Prutul, care curge în sens opus, către Colomeea și Cernăuți. În ținutul fabulos al «Herinei» se petrece acțiunea acestei cărți care propune o lume a unui defunct imperiu ce-și caută și astăzi cotele de supraviețuire.” (Marian Ilea)