Hitypucu’ îți umflă uachiu’. Spiridușuri ardelenești

Dacă mă întrebați de ce au trecut atâţia ani până să scriu această a doua carte, răspunsul este simplu: îs ardelean. Dacă nu mă întrebați, răspunsu-i şi mai simplu. Aşa că, mai bine nu mă întrebați.   Oricum, doar n-ați crezut că Mekéké̀ e singurul spiriduh care bântuie prin Ardeal?! Nici poveste. Atâta numai că, până l-am identificat pe hitypuc, mi-a fost destul de greu. Lumea asta a hitypucilor, a ursitorilor şi a spiriduşilor nu-i chiar aşa cum şi-o imaginează fiecare. E numai aşa cum mi-o imaginez eu. Și, pentru asta, înainte de a începe să citiți paginile care urmează, vă invit să vă descălțați propria imaginație și să încălțați imaginația mea...   În fine, odată încălțați cu imaginația mea, vă invit într-o călătorie prin două lumi: una, a basmului real, şi alta, realităţii de basm; căci basmul îşi are realitatea lui, iar realitatea îşi are basmul ei...