Răpirea cineastului Shing Sang-ok și a actriței Choi Eun-hee de către Kim Jong-il, dictatorul Coreei de Nord, mare cinefil, în anul 1978, a fost mediatizată la vremea respectivă în întreaga lume. Povestea dramatică se încheie după mulți ani de captivitate. Cei doi reușesc în cele din urmă să evadeze în timpul unei călătorii la Viena și să obțină azil politic din partea Statelor Unite ale Americii. Influența lor asupra cinematografiei nord-coreene a fost majoră, aducând o viziune nouă și tehnici de filmare originale, revoluționând acest domeniu. Anii petrecuți sub controlul „Iubitului Conducător" nord-coreean au lăsat însă o amprentă puternică în viață și profesia celor doi protagoniști. Fragment din volum: “În fiecare oraș, Kang și directorul Choe își luau camere Ianga Shin și Choi, de multe ori cu uși de comunicare între ele. Kang le-a cerut celor doi sud-coreeni să dea telefon și să-l anunțe de fiecare dată când părăseau camera, dar în același timp supraveghea ușa camerei lor pentru cazul că ei ar fi ignorat ordinul. Orice alt telefon ar fi vrut să dea, trebuiau să folosească numai aparatul din camera lui. În prima seară când erau la Praga, după cină la restaurantul hotelului, Shin i-a cerut lui Kang să-i permită să sune un vechi prieten, criticul de film japonez Kyushiro Kusakabe, sub pretextul că voia să discute promovarea unui festival de film în Phenian. Kusakabe fusese un prieten apropiat și Shin avea încredere în el, dar el și Choi îl aleseseră oarecum forțat: Kang nu le-ar fi permis niciodată să sune în Coreea de Sud, sau pe cineva despre care ar fi bănuit că era o cunoștință personală mai curând decât profesională. Kusakabe era persoana care se potrivea cel mai bine cu ce aveau ei nevoie. Pentru a mai liniști din suspiciunile câinelui de pază, Shin a dat telefonul din camera lui Kang, părând relaxat și menținând conversația despre filme în speranța că prietenul lui va fi în stare să citească printre rânduri. Kusakabe a fost uimit să audă vocea lui Shin după atâția ani. Crezuse că Shin era mort; cel puțin așa se anunțase în media din Coreea de Sud. Kusakabe i-a spus lui Shin să se întâlnească la Budapesta, dacă Shin ar putea ajunge acolo. Shin a răspuns că va încerca, cât de vesel a putut, „pentru că Choe și Kang să nu bănuiască nimic". Câteva zile mai târziu, au început filmările la Doraoji annun milsa (Emisarul care nu s-a întors), pe platourile Studiourilor Barrandov din Praga, Cehoslovacia. Barrandov erau studiourile preferate ale lui Roman Polanski, iar Milos Forman a turnat Amadeus în aceleași studiouri în anul următor."
