Hortensia Papadat-Bengescu

Toate personajele din Concert din Muzică de Bach, Drumul ascuns, ca și din celelalte scrieri ale prozatoarei trăiesc un calvar al închipuirii, jocul fanteziei lor compunând psihologii sau peisaje ale unei călătorii peste mări, niciodată realizată, vizând dubla cadență a vieții între deficitul de existență și ' fierbere vulcanică' a imaginației. Poezia visului, nostalgia tărâmului edenic al realității sale secunde, pe care le trăiește mereu personajul, sunt efectele prezentei lumii și spațiului interior în ipoteza unui orizont închis. Scriind 'documentele sufletești' sau căutând 'căile obiectivării', Hortensia Papadat-Bengescu rămâne ea însăși, atât timp cât regalitatea femeii în fața oglinzii, ca și cealaltă regalitate, a femeii în fața vieții și a făpturilor sale, rămân suverane. - Ioan Holban