• Autor distins cu Thomas Mann Prize pentru literatură Paul întâlnește într-o bună zi un personaj ciudat care se oferă să-i facă temele. Dar nu gratis, ci cu un preț: nu mai poate folosi orice cuvânt vrea. La prima vedere, pare un chilipir. Dar cum te poți înțelege cu ceilalți dacă nu poți folosi toate cuvintele? O poveste originală, al cărei erou descoperă într-un mod cât se poate de comic cât de utilă este gramatică! Fragment din volumul "Hoțul de cuvinte" de Hans Joachim Schadlich: „După ore Paul se întoarce repede acasă. A uitat de bărbatul cu geamantan de lemn și de cântecul acestuia. Înainte de antrenamentul de fotbal Paul se hotărăște să se ocupe de temele pentru acasă. Taman când dă să deschidă caietul de română, se aude soneria de la intrare. Paul crapa puțin ușă și uita să închidă gura la loc. În fața ușii se află bărbatul cu geamantanul de lemn. — Mă numesc Filolog, spune bărbatul cu o voce mormăitoare, scârțâitoare și cârâitoare. Aș dori să-ți propun ceva. Și în timp ce vorbește, omul lovește ușor în geamantan. Paul spune: — Părinții mei sunt la lucru, revi-no, te rog, diseară. Dar bărbatul continuă: — Mă ocup eu timp de o săptămână de temele tale pentru acasă dacă îmi dai toate prepozițiile tale și... să zicem... articolele hotărâte. Nu e mare lucru. Paul se gândește. Apoi spune: — Cum să-ți dau prepozițiile mele sau ceva de genul ăsta? Doar nu le țin în dulap. — Nu trebuie decât să spui că mi le dai, și gata. Vei primi, desigur, și chitanță. Atunci Paul își spune în sinea lui: o săptămână întreagă fără teme pentru acasă! trebuie să spun doar „îți dau prepozițiile mele și... și ce? Ah, da, articolele hotărâte." Ei, dacă nu e vorba și de altceva. Paul se decide: — De acord. Îți dau prepozițiile mele și articolele hotărâte.”
