Cartea Hotul fulgerului PDF

     Hoțul folgerului este prima carte din seria Percy Jackson și Olimpienii, cea mai cunoscută și iubita rescriere a mitologiei Greciei antice.     Percy Jackson are doisprezece ani și într-o bună zi se trezește prins într-un joc periculos despre care credea că mai există doar în legende. Însoțit de noii săi prieteni, un satir și o fiică a zeiței Atena, tânărul care descoperă că este fiul lui Poseidon pornește într-o aventură spectaculoasă pentru a recupera una dintre cele mai puternice arme ale Olimpului: fulgerul lui Zeus.        Fragment:        „CAPITOLUL IX     În care mi se încredințează o misiune        În dimineața următoare, Chiron m-a transferat în ca trei.     Nu trebuia s-o împart cu nimeni. Aveam o grămadă spațiu pentru toate lucrurile mele: cornul Minotaurului, un rând de haine de schimb și o gentuță cu articole de toaletă. Aveam o masă doar pentru mine, îmi puteam alege singur activitățile, puteam „da stingerea" când aveam chef și nu trebuia să ascult de nimeni.     Și mă simțeam groaznic.     Tocmai când începusem să am impresia că sunt acceptat, să mă simt că acasă în cabană unsprezece și să cred că aș putea fi un copil normal - sau cât se poate de normal pentru un semizeu -, fusesem izolat de parcă aș fi avut o boală rară.     Nimeni nu pomenea de câinele infernal, dar aveam sentimentul că toți vorbesc despre el pe la spatele meu. Atacul speriase pe toată lumea. Acesta trimitea două mesaje: unu, că eram fiul Zeului Marii; și doi, că monștrii nu se dădeau în lături de la nimic ca să mă omoare. Puteau invada chiar și o tabără care fusese considerată sigură dintotdeauna.     Ceilalți rezidenți mă evitau cât mai mult posibil. Cei din cabană unsprezece erau prea stresați să lupte cu mine la orele de scrimă după ce le făcusem celor din cabana Ares în pădure, așa că Luke a devenit unicul meu partener. El mă presa mai mult ca niciodată și nu se sfia să-mi provoace tăieturi.      - Vei avea nevoie de toată pregătirea din lume, mi-a promis el, în timp ce lucram cu săbii și torțe în flăcări. Acum, hai să mai încercăm decapitarea viperei. Repetăm de încă cincizeci de ori.     Annabeth continua să-mi predea limba greacă dimineața, dar părea tulburată. De fiecare dată când îi spuneam ceva, se încruntă la mine, de parcă aș fi lovit-o între ochi.”