Hrana familiei

    Scopul acestei cărți este de a convinge că noi românii putem rezolva dilema hranei sănătoase prin întoarcerea la alimentația noastră tradițională. Aceea adevărată, fără elemente chimice în pământ, plante sau mâncare.     Familia are posibilitatea de a readuce cu putere tradiția în prezent. lar odată readusă, copiii noștri o vor duce mai departe.     Și atunci vor ști să prețuiască tot ce ține de ființa noastră curată, fără chimicale, fără înlocuitori, fără artificial, fără iluzii, fără virtual, adică, într-un cuvânt, fără înșelare.     Știm cu toții că în viața fiecăruia dintre noi vine un moment de intensă introspecție în urma căruia ajungem să ne venim în fire.     Întoarcerea la hrană descrisă mai sus poate constitui primul plan al venirii noastre în fire ca neam.     Dacă suntem și ceea ce mâncăm, atunci să mâncăm ceea ce, de veacuri, ne-a ajutat să fim pe aceste meleaguri!     Și atunci, poate, ne vom întoarce într-ale noastre și vom ajunge să ținem mai mult la pământul nostru și unii la alții. Poate chiar vom ajunge să ne prețuim mai mult.     Fragment din volum:       “IV 1. SUBSTANȚELE NUTRITIVE     Sunt elementele de bază care compun alimentele. Ele sunt de 2 feluri: MACRONUTRIENȚII (carbohidrații, proteinele, lipidele sau grăsimile) și MICRONUTRIENȚII (cum sunt de exemplu vitaminele și substanțele minerale).        MACRONUTRIENȚII      A. CARBOHIDRAȚII. Sunt substanțe alcătuite din atomi carbon, oxigen și apă. Intră în această categorie: glucidele, fibrele, amidonoasele.     Carbohidrații pot fi simpli (fructoză, glucoza, galactoză) sau complecși (zaharurile complexe, amidonoasele și fibrele).     Carbohidrații furnizează energie mai repede decât orice altă sursă și constituie tipul de energie preferat de creier. Studii științifice publicate în 2004 în Pediatric Research au atras atenția asupra consecințelor dietelor sărace în carbohidrați, în special în cazul copiilor și adolescenților: afectarea memoriei, a capacității de învățare și a dezvoltării cerebrale (Qian Zhao, Carl E. Stafstrom, s.a., 2004).      Produsele de origine animală — cu excepția laptelui, care conține lactoza — nu conțin carbohidrați în cantități semnificative.     Ceea ce este foarte important însă, referitor la consumul laptelui este atenția maximă care trebuie acordată provenienței acestui produs raportat la prelucrarea sa prin metode care pot avea consecințe asupra sănătății noastre.     Credem că este aproape obligatoriu ca fiecare mama să cunoască ce înseamnă procesul de ultrapasteurizare (UHT) a laptelui, ori care sunt aditivii introduși în acest produs alimentar. La fel de importantă este și modalitatea de hrănire a animalelor de la care provine acel lapte, respectiv dacă au fost hrănite cu mixuri și premixuri de soia modificată genetic sau dimpotrivă, au fost scoase la iarbă, așa cum ar trebui pentru ca laptele să fie cu adevărat hrănitor.     Privire specială asupra consumului de către copil a altui lapte decât cel matern:     Laptele de vacă (care stă la baza laptelui praf) are un conținut de proteine de cel puțin 4 ori mai mare decât laptele matern și o concentrație de minerale de peste șase ori mai mare decât laptele uman. Aceste concentrații atât de diferite se justifică prin faptul că laptele de vacă este pentru vițeii care cresc într-un an între 136 și 226 kg. Având concentrații atât de mari comparativ cu nevoile copilului, sunt evidente consecințele negative asupra organismului acestuia, de la alergii, patologii respiratorii, inflamații."