Hristos in temnitele Siberiei - Marturii ale detinutilor - Amintirile Parintelui Spiridon

Acum cinci zile ne-am bucurat cu toții de un fel de minune: undeva, într-un adăpost, s-au certat atât de tare doi deținuți, încât am crezut că se vor strânge de gât chiar în seara aceea. Noi stăteam și ne uităm: și iată că unul dintre ei(era un om robust, măcelar de meserie, care aici, în pușcăria noastră, slujea de călău) bate la ușa celuilalt; celălalt ia o bară de fier și îi iese în întâmpinare; în momentul era gata să lovească, îi cade fierul din mână. Acest călău stătea în genunchi la picioarele lui și îi spunea: "Părintele ne-a învățat să iertăm totul și iată, înainte de asfințitul soarelui , te iert. Iartă-mă și tu!" femeile noastre și noi înșine am plâns în hohote văzând o asemenea priveliște. Iată ce fac lecțiile tale, părinte. Nu, vă implorăm, nu ne părăsiți pe noi, mizerabilii". Iată roadele misiunii jertfelnice a părintelui Spiridon în închisorile Siberiei: pușcăriașii învața să ierte, păcătoșii să se pocăiască. Cartea de față ne arată pilde tulburătoare de pocăință. Oameni care au iubit păcatul, oameni care au fost robi păcatului, devin robi ai lui Dumnezeu. Sunt oameni care ne îndeamnă să urmăm exemplul lor, și să rupem lanțurile cu care suntem legați de patimi și de diavoli. Nu trebuie să ne mulțumim conștiințele spunându-ne că noi nu am păcătuit ca acești criminali sau ca aceste desfrânate. Ci trebuie să ne hrănim din pocăința lor, pentru a dobândi Împărăția Cerurilor...