Casa acestui Prieten nu are cheie și nici clanța. Putem intra la El fără să batem la ușă. Drumul către El este prin propria noastră inimă. El se interesează cu atât mai mult de cel care are nevoie de EL. Acolo unde este El, totul este pur, totul este viața și fața Lui este dragoste. În general, în durere și în suferință facem cunoștință cu acest Prieten unic. O dată ce L-am cunoscut și L-am simțit aproape, Îi rămânem credincioși, pentru că nu ne mai putem lipsi de El. Ne obișnuim astfel să trăim viața Lui siviată fără El este suferința, ca și cum soarele ar dispărea din viața noastră.
Nimeni nu-I cunoaște identitatea precisă, căci cel ce ar putea s-o pătrundă a ar fi el însuși dumnezeu. Să ne mulțumim să-L slujim. Cu cât ne vom apropia mai mult de acest Prieten, cu atât Îl vom cunoaște mai mult și mai bine. Și poate vom avea bucuria să-L întâlnim într-o zi.
