Iadul alb

Iadul alb. De la Câmpulung la Cercul Polar. Doina Alexandru în dialog cu Titi Georgescu Regelui să-i dăruiești viața și averea, dar onoarea este patrimoniul sufletului și sufletul îi aparține numai lui Dumnezeu. - acest motto îl caracterizează integral pe eroul acestor povestiri. A fost dispus să-și dea viața pe front în război pentru Rege și țara, averea din moși-strămoși i-a luat-o statul comunist, dar onoarea nu i-a răpit-o nimeni, niciodată. Nu a acceptat să-și calce jurământul depus ca să-și scurteze măcar cu o zi robia în Gulagul sovietic, iar sufletul și l-a păstrat neprihănit pe pământ aproape un secol, știind că aparține numai lui Dumnezeu.   Tiți a plătit cerbicia sa cu un deceniu de viață, din care 5 ani de pătimiri în lagărele de la Cercul Polar. Amintirile lui Titi Georgescu - din paradisul natal bonom al Câmpulungului, până la ladul alb de la Cercul Polar se întind pe aproape un secol. În balanța vieții sale, talerul celor 5 ani de prizonierat, de rob la ruși, înjugat ca un animal la sanie, umilit, ros de foame, de ploșnițe și de șoareci atârna mai greu decât restul lungii sale vieți. Povestea să nu pornea din dorința de a se mări pe sine, ci de a depune mărturie. Parcă ar fi vrut să spună „Am trecut și eu prin ladul Alb, vreți să știți cum a fost?" - Doină Alexandru   Toate fascinantele povestiri din prizonieratul din Uniunea Sovietică sunt pline, nu doar de adeseori inedite informații istorice, ci mai ales de o constanță obiectivitate și moralitate, specifice generației din care a făcut parte. Fără ură și părtinire ne-a făcut părtași nu doar la aventura tragică a unui tânăr și eminent politehnician, ci mai degrabă la drama unei întregi generații de intelectuali români care avea să pătimească în țară și peste hotare în numele unei moralități naționale și creștine. - Sorin Vasilescu