Adam și Eva au avut rolul lor bine definit în facerea și în perpetuarea celor "două neamuri", precum și în "alegere" cu "binecuvântarea" unuia și "blestemul celuilalt, care i-a urmărit în cursul timpului, după "spița Neamului". Și pe orice lucru făcut în vederea ființării omului, până la vremea sfârșitului, când "cerul și pământul vor trece". Aceste două stări de fapt, diametral opuse, fac parte din " Lucrarea Tatălui", despre care citim în Scripturi că este o "taină", pe care puțini oameni au înțeles-o.
