Icoana – dar al lui Dumnezeu, dar al chipului dumnezeiesc, dar al chipurilor îndumnezeite în Biserică – este ziditoare de credință începand de la Întrupare. Adevaratul Dumnezeu, Care S-a făcut văzut în Iisus Hristos, răspunde chemarii ochilor credinței în arta icoanei – teologie a Frumuseții. Multe cărți descriu pe larg istoria, tehnică și chiar arta icoanelor, pe care le și reproduc. În ceea ce ne privește, alegem o altă cale, încercând să le deslușim impactul religios și să pătrundem astfel înlăuntrul lor. Vom încerca să lăsăm icoana să ne dezvăluie în Iisus Hristos preaslăvit – sau în omul mântuit – realitatea sa esențială, plinătatea și adevărul său.
Aici, Sfânta Scriptură și textele liturgice ale Bisericii, precum și învățătura Părinților, ne vor introduce în inima fiecăreia dintre icoanele de care ne vom apropia. Fie ca această apropiere să fie cea a Luminii necreate și să împlinească în noi dorința lui Hristos: „Aceasta este voia Tatălui Meu, că oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 40). - Pr. Daniel Rousseau
Cuprins:
Partea întâi: Icoana ieri Geneza icoanei Primele reprezentări iconografice Icoana și iconoclasmul De la Sinodul VII Ecumenic (787) la trimful Ortodoxiei (842) Temeiurile teologice ale icoanei la Sfinții Părinți Partea a doua: Semnificația icoanei astăzi Icoana, taină a chipurilor Puterea suprafirească a icoanei Criza limbajului și limbajul iconic Partea a treia: Câteva icoane: Sfânta Treime, Hristos și Maica Sa Icoană Sfintei Treimi Maica Domnului, o icoană: Fecioară din Vladimir Schimbarea la Față Icoana Învierii Icoana Cincizecimii Icoana Sfintei Fete Hristos Pantocrator
